Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Probabil că acum te gândeşti deja la minivacanţa de curând, dacă nu eşti deja în ea, mai ştii? Dacă nu-ţi trăieşti vacanţa cum se trăieşte o vacanţă, adică dacă nu ţi-ai uitat sau lăsat intenţionat laptop-ul acasă, nu ţi-ai oprit smartphone-ul şi nu refuzi orice ecran în faţa ochilor, dacă nu ai plecat în căutarea liniştii, lenei şi uitării temporare atunci articolul acesta este pentru tine. Mai înseamnă că eşti un sceptic, sper să nu fi făcut o eroare de estimare (bias). Sensul cuvântului “ bias ” este multiplu, dar în general se referă la o prejudecată, o percepţie şi aşteptare eronată, o distorsiune a faptelor şi nu numai. "Bias-ul"este considerat, mai ales în ştiinţă în mod automat un lucru rău. Chiar aşa să fie? La ce ne raportăm, ce judecăm, ce măsurăm? Omul este prin excelenţă mai mult subiectiv decât obiectiv. Obiectivitatea este aproape un lux care se dobândeşte cu educaţie/autoeducare, disciplină şi rigoare şi câteva caracteristici

Succesul  se poartă la fel sau poate mai greu ca insuccesul . Oamenii devin mai dezinteresati de ceea ce nu se circumscrie bulei lor de succes, mai nepăsători şi mai ales peste măsură de orgolioşi.  Devii alt om, nu mai ştii şi nu mai poţi fi cel care erai înainte. O amnezie inexplicabilă te caracterizează. Ai uitat nici nu mai ştii ce.. Aa, şi mai este ceva. Poţi deveni propriul idol şi obiect al veneraţiei şi admiraţiei proprii şi deosebit de ocupat. Succesul aproape că a devenit un cuvânt trivial, la ordinea zilei, rostit cam în orice urare de bine. Cred că este chiar un metaconcept.  Desigur că totul este relativ, chiar şi totul.. chiar şi relativ. Admiraţia  este ea însăşi admirabilă (este admirabil să ai succes? Poate că da….dar nu mai continui). * M-  am aşezat pentru un timp în faţa copacului fără nume (poate cineva cu informaţii botaniste mă ajută cu numele) de mai sus. De fapt, m-am aşezat pe o bancă din faţa copacului misterios. Nu-ţi imagina (po

Poate derutez cu acest articol. Ce-i cu articolul acesta ? Nu este despre ceva ce îmi doresc să promovez, cum se întâmplă de cele mai multe ori pe acest blog ? Nu chiar. Vreau să te informez(i) şi despre acest subiect. De ce ? Pentru că practicile psihologice şi medicale actuale (deşi nu numai) se situează undeva la graniţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţ ă . Ce este efectul placebo ? Un placebo este ceva (nu se ştie exact ce) care pare a fi un tratament medical real, dar nu este. Ar putea fi o pastilă , injecţie sau alte forme de tratament (cât placebo există în psihoterapie, de exemplu ? Exis tă ). Ştiai că placebo este şi grupul de control în cercetarea privind eficienţa unui medicament nou? Asta probabil că deja începe să-ţi ofere răspunsuri privind ce este şi ce nu este şi mai ales care este efectul lui. Totu ş i, Ce au toate placebo în comun ? Nu conţin nicio substanţă activă  care poate afecta sănătatea in bine, desigur, facem abstracţie acum de efecte

“ Şi nu uita să fii fericit ” este cea mai recentă carte care completează în mod firesc un lung şir de apariţii editoriale  anterioare ale autorului Christophe Andr é,  psihoterapeut, psihiatru şi profesor. Este specializat în tratarea tulburărilor anxioase şi depresive şi mai ales în domeniul prevenţiei recăderilor . Christophe Andr é  este de asemenea, unul dintre liderii în terapiile comportamentale şi cognitive în Franţa, şi a fost unul dintre primii care au introdus utilizarea meditaţiei în psihoterapie. Dintre cărţile sale, editura TREI a tradus 5 dintre acestea, şi anume  “Şi nu uita să fii fericit”, “Cum să ne purtăm cu personalităţile dificile”, “Cum să-ţi construieşti fericirea. O psihologie a fericirii”, “Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine” şi ”Stările sufleteşti. Învăţarea seninătăţii”.       Prezenta carte tratează un subiect dintr-un domeniu relativ nou al psihologiei, şi anume psihologia pozitivă, fără ca aceasta să însemne că alţi

Acest articol nu are o legătură direct ă  cu operele proust-iene " În c ă utatarea timpului pierdut"   şi  "T impul regasit"  deşi s-ar putea g ă si asocieri.. Tu cum stai cu timpul? Pierzi timpul uneori şi te învinovăţeşti pentru asta? Întotdeauna va exista o listă nesfâr ș ită de activităţi de îndeplinit ș i o cultură a productivită ț ii care impune terminarea rapidă şi de urgenţă chiar şi a ceea ce nu este urgent . Ţi se cere să nu pierzi timpul, altfel  bine ai face să te simţi vinovat . De fapt, tocmai timpul petrecut astfel este plictisitor şi neproductiv. De exemplu , ţi s-a întâmplat vreodată să crezi că nu vei mai termina de citit şi sau de răspuns tuturor e-mail-urilor? Ai observat cu ce frecvenţă pe zi (sau oră... sau minute) îţi verifici e-mailul sau conturile social-media? Cei mai mul ț i verifică mesajele la fiecare câteva minute , le citesc şi se simt stresaţi cu privire la ele, dar nu acţionează deloc sau puţin în privinţa lor. A

Din experienţa mundană de până acum, nu prea multă, recunosc, am ajuns la o concluzie nedefinitivă. Există 2 categorii de oameni (să-mi fie scuzată simplificarea):  oamenii care vorbesc din şi în citate sau cărţi  şi cei care vorbesc după citate, după ce au introiectat oarecum informaţia sau au uitat citatul, sau nu vor  să fie acuzaţi de plagiat, nerostind ori uitand numele autorului, tot cam acelaşi lucru fiind.. Unde sunt ei în ceea ce susţin, care-i opinia lor ? Cum formulezi cu propriile gânduri şi cuvinte mesajul? Ce adaugi sau elimini? Eu nu aparţin niciunei astfel de categorii. Eu vorbesc din mine şi după mine şi încerc să gândesc cu mintea mea nerefuzând lectura, desigur.  Nu mă exprim din şi nici prin citate  şi nici nu recomand, poate doar pentru exersarea memoriei.. ! Din nou, să-mi fie scuzată aroganţa supremă poate şi prin lipsa declarată de modele pe care să le consider semnificative, cu excepţia mea însămi.  Pur şi simplu, cu mici

Pentru cine scrii   atunci când scrii (orice contează   pentru tine)? Pentru tine sau pentru ceilalţi? Îmi imaginez deja că   ai putea răspunde că   pentru mine   şi pentru ceilalţi, ca om echilibrat care-mi închipui că   doreşti să   te arăţi a fi   şi chiar să   fii sau poate chiar eşti. Este posibil să   scrii pentru   a te exprima , pentru   a fi chiar o inspiraţie pentru ceilalţi   cum au fost alţii pentru tine. Însă   observi că   nu toţi receptează   ceea ce oferi,   ceea ce eşti   în ultimă   instanţă. Nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă. Ce faci în acest moment (de cotitură?)? Modifici ceea ce   şi cum exprimi astfel încât să   fie cât mai atractiv pentru ceilalţi? Ceilalţi ar putea fi un grup la care vrei să   aparţii sau   iluzoriu   toată   lumea. Este asta o solu ţie? Poate ţi-ai dat seama deja că.. nu este. A scrie pentru tine   nu înseamnă   a imersa în tine însuţi   şi a rămâne acolo. A scrie pentru tine sau mai întâi pentru tine înseamnă   a