Treceți la conținutul principal

Like!

Despre ploaie




Aceasta nu este o recenzie a cărţii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei şi… al ploii.

Ce facem când plouă ? Ne ascundem, ne retragem, ne apărăm de ea ? În general, da. Totuşi, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate şi tu ?).

“Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred că nu mi-a plăcut prea tare atingerea ei rece şi mărunţită.
Înveţi să iubeşti ploaia aşa cum înveţi să iubeşti vinul: mai întâi te strâmbi că să pari diferit şi cu riscul de a nu-ţi face cunoscute gusturile. Că orice iubire adevărată, ea necesită inventivitate şi o anumită experienţă de viaţă.
Cu toate, acestea, nu putem spune că ploaia şi vinul acţionează la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie să fie învăţată. Beţia ploii li se oferă numai celor care o aleg.”

Ce faci atunci când plouă ? (o alegi ?)
Te mai joci prin bălţi sau te aşezi la geam şi-ţi imaginezi că te joci prin bălţi ca atunci  când erai mic/ă (te jucai prin bălţi ?) sau orice altceva ? 


Sau te gândeşti la traficul rutier ?


Ce fac eu atunci când plouă ? Când plouă scriu, ca într-un fel de condiţionare creată de-a lungul a …. nici nu mai ştiu cât timp.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...