Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Jurnal

O noapte albă

  Am visat azi- noapte c ă  totul era .. vat ă  de zah ă r  ! m-am trezit de diminea ţă  din visul de vat ă  de zah ă r. Dar ce s ă  vezi.. Ş i realitatea diurn ă  se pare c ă  era acum din vat ă  de zah ă r alb ă   ş i dulce . Corpul meu, din vat ă  de zah ă r. degetele mele, din vat ă  de zah ă r dulce  ş i alb ă . p ă rul meu, din vat ă  de zah ă r pufoas ă , dulce  ş i alb ă . carnea mea, din vat ă  de zah ă r moale, dulce  ş i alb ă . oasele, tot din vat ă  de zah ă r. Oamenii, bobi ţ e de zah ă r circulare, echilibrate  ş i dulci. am ie ş it afar ă . acolo un fel de cea ţă  fin ă  sau fum tot din  vat ă  de zah ă r dulce  ş i alb ă . ne tot împiedicam de nori de vat ă  de zah ă r dulce  ş i alb ă . curtea era o cofet ă rie. copacii, acadele din vat ă  de zah ă r dulce  ş i alb ă . aerul, o spuz ă  de vat ă  de zah ă r alb ă ...

Retrospectiva unui an mixt

  Nu obișnuiesc să mă gândesc la trecut prea des, nu prea ruminez, în termeni psihologici cu excepția momentelor când amintirile vin la mine, nu intruziv cum se întâmplă în patologii. Acum a fost unul din acele momente influențată și de evenimentele din exterior mai mult decât alte dăți, recunosc. Am să încep cu un clișeu prin a spune că acest an a fost un an cu de toate: cu dezamăgiri și cu revelații despre unele adevăruri mai mult individual pentru că adevărul nu interesează masele, colectivul.. Cu o perspectivă asupra lucrurilor ce pot părea cel puțin tragice m -am desprins din contexte, de oameni cu care nu mă mai asemănam din considerente subiective, desigur. .,N-am rămas „agățată” de grup(cum nu s-a întâmplat niciodată, dealtfel) sperând beneficii cel puțin emoționale, ca alți cunoscuți. Documentarul realizat de Recorder care a inflamat societatea, dar a și informat-o în privința corupției de statut și nu doar în multe domenii mi-a confirmat ceea ce știam demu...

Tehnici de auto-terapie

  De exemplu, dar nu doar dacă știi că nu ai apetența se a te destăinui în fața cuiva, nici chiar a unui terapeut care promite înțelegerea supremă, dar rămâi interesat de a descoperi de-a amănuntul interiorul tău, îți recomand acest articol care nu este  un dicton impotriva psihoterapiei, ci poate doar o completare sau viceversa. Intervențiile de sănătate mintală auto-dirijate sunt mai frecvente decât ați putea crede. Multe persoane  folosesc aplicații, cărți și alte strategii de autoajutorare pentru a-și găsi calea către o sănătate mintală mai bună. Este bine sau nu? Nu exist ă  un răspuns univoc. Dacă ești interesat/ ă , poți parcurge acest articol. autoterapia este o intervenție psihologică informală oferită de tine însuți, fără aportul unui psihoterapeut instruit. Terapia formală a sănătății mintale , sau psihoterapia , se bazează pe relația profesional-client. Această relație este esențială pentru procesul terapeutic și, desigur, lipsește intervențiile auto-diri...

Fii uimit!

  Merită să repetăm faptul că ceea ce face viața posibil de tr ă it este capacitatea si dorința noastră – de a ne deplasa prin lume cu mirare. Cel mai minunat lucru despre mirare este că nu cunoaște nicio scară, nicio clasă, nicio categorie - poate fi găsită într-o mușcata sau într-o galaxie, în sunetul unui pârâu sau în Variațiunile lui Goldberg.  „O frunză de iarbă nu este mai puțin decât munca de călătorie a stelelor” , a scris Walt Whitman, veșnicul patron al minunării. Mirarea, la urma urmei, este  ceea ce căutăm atunci când căutăm și cea mai bogată recompensă pentru a învăța cum să privim . G.K. Chesterton știa acest lucru când, în minunata sa  meditație asupra păpădiei și a sensului vieții , a observat că obiectul vieții creatoare, al vieții pline, este să sape după „răsăritul scufundat al minunării”. Dylan Thomas știa asta recunoașterea faptului că  „copiii cu mirare care privesc stelele, scopul și sfârșitul” . Rachel Carson știa asta când a insistat că ...

Drumul care ar fi putut să nu fie

A ș fi putut intitula acest articol personal Drumul spre nicăieri, dar nu doream aluzii filozofice nihiliste, dramatice. Atunci când se bl ochează  la Bolboci  un drum pe traseul  tău chiar în ziua când dorești să-l parcurgi, nu înseamnă un semn rău.  Respingi toate supozițiile care ar putea există într-o minte prejudicativ ă , dar nu și în a ta. Dar totuși? Poate că  se închide doar drumul acela, dar nu toate drumurile.  Mintea este provocată din nou să găsească soluția cea mai utilă.  Există 2  variante  alternative generalmente posibile  unei minți riguroase  pentru  un scenariu salvator. Niciodată nu pleci în călătorie doar pentru relaxare. 1. Mă întorc de unde am plecat deși nici asta nu ar fi simplu,  înconjurat fiind de mai multe blocaje în același sat. . 2. Caut variante, ocolesc  documentandu-mă în plus  cu gps și ajutorul oamenilor locurilor simpli și altruiști gratuit. G ăsesc drumul alternativ  d...

Artrogripoza Multiplex Congenitală

 Artrogripoza Multiplex Congenitală (AMC) este un grup de afecțiuni care se prezintă cu contracturi articulare în două sau mai multe zone ale corpului, afectând 1/3000 până la 1/56.000 de nou-născuți vii, în funcție de regiunea studiată, clasificarea și codificarea utilizată. Cauzele sunt variabile și pot include factori genetici, parentali și de mediu, precum și anomalii în timpul dezvoltării fetale. Astfel, artrogripoza multiplex congenitală (AMC) este un grup de afecțiuni rare caracterizate prin contracturi articulare multiple prezente la naștere. Reabilitarea timpurie este esențială pentru a minimiza contracturile articulare și a maximiza autonomia și participarea în rândul persoanelor cu AMC. Cu toate acestea, există puține dovezi științifice solide care să susțină cele mai bune practici. Studiul Health-related quality of life in 205 children with arthrogryposis multiplex congenita (202 5 ) descrie aspectele legate de sănătate ale calității vieții (CVLS) la un eșantion...

Mai departe

  Privesc cerul c a de obicei cum știi deja, cititorule, și mă miră atipicul lui senin pentru ianuarie fără să-mi displacă deloc. Dar nu-i nimic. Sunt obișnuită cu atipicul pe care îl trăiesc curent. Cine mă cunoaște știe, nu voi face destăinuiri aici c a de altfel nicăieri. În mod paradoxal, viața mi-a creat un context astfel încat să-mi fie clară încheierea unui stadiu de experiență. Se spune să fii atent în jurul tău pentru că natura îți va oferi semnale de interpretat. Nu mă refer la semne, ci la un fel de  coincidență favorabilă venită la timp pentru ca o persoană hipersensibilă uneori, să spunem, să ia o decizie fermă. Pot să mă autoironizez, însă nu o voi face prea mult și de această dată. Dacă ești ignorat, nu-i mai deranja nici cu intenția și nici cu gândul. Nu mai știu cine spunea asta. Respectă-te pe ține însuți mai întâi!

Ajunul Crăciunului

  A fost o zi de beznă atât de prelungă încât  senzația că lumina ar fi dispărut definitiv. Rotocoale de apă ricosau în ferestre în spatele cărora alte rotocoale, de fum, se învârteau că o vată, parcă ar fi fost nori albi. O minte naivă ar fi crezut că Moș Crăciun s-a rătăcit și nu-și va mai găsi drumul secular în acea seară de beznă și ea. Nopțile sunt misterioase. Aceleași minți au avut puterea de a crede în magia și atotputernicia lui Moș Crăciun și a iluziilor. Vântul zbura păsările din copaci și totuși.. În viscolul de vânt și ploaie stârnit doar o pasăre se clatină indiferență la urgia aparență cel puțin,în vârful crengii unui copac. Ca un simbol că binele există încă.

Soare de noiembrie

    Cine am fost ieri? Cine sunt astăzi? Două întrebări cu răspuns neconcludent care totuși pot deschide calea către conștientizări fragile. Să fi fost sau să fiu  în virtutea comparației  devine marea întrebare cu precădere pe coloristica aurie-roșiatică nostalgică de toamn ă . Toamna ar putrea fi, contraintuiriv, un anotimp al noilor începuturi, un paradox al finalului de an care se apropie. Dacă ai mai citit acest blog, știi deja că finalul este un început. Dacă ai interesul și curajul să priveșți în jurul tău natură nu chiar vivace dincolo de cea de pe un monitor sau creațiile A.I., o frunză poate fi caleidoscop pentru existența ta. Acest fapt se poate întâmpla doar dacă te retragi la marginea multiplelor „must do” pragmatice poate și carieriste. Să-ți permiți să fii puțin nostalgic, puțin melancolic și anti rutina termenelor urgente care nu sunt deloc urgente. Acesta ar putea deveni un nou „must do”. Dar nu, fără obligații! Poate doar un nou obiectiv.