Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  De obicei, oamenii își doresc să se întoarcă în locuri unde au mai fost fizic sau mental. Uneori nu se mai poate, iar unii nostalgici  cu potențial nevrotic poate   pot crede că au involuat, alt concept vag. De fapt s-au schimbat, altă dificultate greu de conceput. Te schimbi doar atunci când este nevoie interioară sau exterioară. Altfel, nu  ieși din zona de confort personal decât cu o mare deschidere pentru experiențe.   Dar cum ar fi să te și bucuri de noul context​? Evenimentele neprevăzute îți dau ocazia, chiar necesitatea să reconfigurezi percepția lumii. Dacă evenimentele neprevăzute au și semnificație negativă deja par un dezastru. Îți trebuie timp și experiență anterioară ca să-ți dai seama că exagerezi. Este din acel moment când mintea depune eforturi să acționeze pentru a transformă negativul în ceva pozitiv. Se poate întâmpl ă doar prin recrearea universului interior, schimbarea așteptărilor, remodelarea prezentului și acomodarea cu noul.  Co...

  Voi aborda aici fenomenul căderii fizice, nu metaforice, predominant. Există și căderea metaforică grandioasă. Se spune că dacă ajungi foarte sus cu atât vei resimți mai puternic căderea. Dar să nu mă abat de la subiect. Dacă ai osteoartrită sau vreo afecțiune motorie, sau ambele, este posibil să ai un istoric al căderilor fizice. Totuși, o cădere rămâne imprevizibilă oricât cineva s-ar aștepta în orice moment să cadă.Unele persoane s-au adaptat la asta. Ar putea există tratamente pentru prevenția lor? După ce căderea are loc întrebarea și preocuparea prima este mă mai ridic sau nu? Presupunând că da, instantaneu gândurile se orientează către consecințele care se vor resimți major mai târziu. Poate apărea comportamentul de evitare prin limitarea activității fizice și o frică în viitor. Despre cercetarea în domeniul comportamentuli căderilor va fi următoarea parte a articolului. Căderile reprezintă principala cauză a rănilor neintenționate și a deceselor în rândul adulților cu vâr...

Astigmatismul este o afecțiune cauzată de defecte subtile în modul în care ochiul tău curbează lumina (un proces numit refracție) care trece la retină, zona sensibilă la lumină din spatele globului ocular. Nervul optic transmite impulsurile nervoase de la retină la creier, care le traduce în vedere. Dacă vederea funcționează corect, corneea și cristalinul din spatele acesteia refractează lumina în retină. Din păcate, imperfecțiunile în curbura corneei sau a cristalinului (sau ambele) pot împiedica focalizarea corectă a imaginilor pe retină. Creierul percepe aceste tulburări oculare ca imagini neclare sau distorsionate. Cercetările sugerează că astigmatismul este cel mai frecvent tip de eroare de refracție atât la copii, cât și la adulții din întreaga lume. Simptome: Simptomele astigmatismului pot include: Vedere încețoșată sau distorsionată( dublă/ neclară) Oboseala ochilor Dureri de cap  vedere dificiă noaptea Oamenii pot avea astigmatism împreună cu alte erori de refracție, cum ...

După ce am fost exasperată de lungimea drumului pe câmpuri și dealuri, am dobândit senzația că marea este un capăt de drum,  dar, de fapt a fost un început de drum. Nu voi filozofa prea mult aici pentru a tendița mea actuală este a cuprinde în date. Dar, totuși,  nefiind o ființă neechivocă .. Nimeni nu este. *** Între maci și apă este drumul în care înveți normalizarea emoțiilor și a așteptărilor când vezi creșterea anacronică a unui mac printre pietre. Mi-am exersat mușchii și articulațiile pe holuri lungi, lifturi și platforme înclinate pe care le-am preferat scărilor. Iar oamenii, de o varietate uluitoare de la cel mai mic la cel mai mare. A fost o plăcere malițioasă a vedea haosul oamenilor care se deplasau stânga-dreapta, viceversa și în cerc omițând direcția potrivită câteodată. Am auzit frânturi de dialoguri cu autoimlicare  în limbile română, italiană, engleză. Dacă mai stăteam, cine știe. Am fost prinsă în cercul lipsei de grabă și așteptării rapide chiar al po...

  Sus, un cer delicat și aproape interzis de albastru. Jos se agită turbulențele unor false tristeți vechi într-o lume în care suferința mai ales cea socială și histrionismul au ajuns aproape un trend, o viralitate vandabile. Plângeri...cât se poate. Soluțiile se așteaptă din exterior prin dialoguri infinite și goale. Nu dialoguri platoniciene , ci poate doar platonice. Interiorul pare absent ca resrsă de valoare, pe alocuri salvatoare. Dar tot jos palpită plantele și iarba într-o bizară nebăgare în seamă. Excepțiile există, dar rămân excepții. La fel ca diferența dintre minoritate și majoritate pentru care mulți se luptă ca pentru o cauză pierdută, dar numai verbal. Vorbesc doar. Istoria este martoră. Eu încerc să surprind ansamblul și să unific josul cu susul. În ce măsura reușesc​ amâne o întrebare,un detaliu. Învăț de la copaci, ape și iarba asta nemișcarea și simplitatea într-o lume în care pare că nimic nu se mai observă exceptând liniile de ma...

  Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexistă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexistă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

  Într-o epocă prezentă a războaielor mondiale și planetare, climatice și mintale, mă întreb cum mai pot  ș i cum se mai poate considera Lumina cu sensul ei dincolo de iluzionism. N u fără a mă întreba de asemenea dacă există.  Orizontul meu sunt cercetările, cărora uneori  le contest  sensul. Pentru a nu înainta în registrul sumbru „mai ales de sărbători” și a riscă stingerea definitivă a luminii. Poate A.I. va veni cu soluții tranșante deși.. oamenii ancorați în comportamente din trcecut, critică mai mult decât recunoaște limitele. Nu voi oferi acum  sugestii psihologice/ terapeutice. Umanitatea însăşi nu va uită, istoria, la fel! Dar se va întâmplă chiar într-o eră post-umanistă ? Totuși, răul nu este chiar atât de rău. Ca o agnostică ce sunt nu-mi preiau Lumina prin dogmele  sau ritualuri  religioase . Cum ajunge lumină la mine (dacă ajunge)? Ei bine, nu ştiu, dar cred că faptul că-mi plac detaliile, cunoasterea, nu...

  Am visat azi- noapte c ă  totul era .. vat ă  de zah ă r  ! m-am trezit de diminea ţă  din visul de vat ă  de zah ă r. Dar ce s ă  vezi.. Ş i realitatea diurn ă  se pare c ă  era acum din vat ă  de zah ă r alb ă   ş i dulce . Corpul meu, din vat ă  de zah ă r. degetele mele, din vat ă  de zah ă r dulce  ş i alb ă . p ă rul meu, din vat ă  de zah ă r pufoas ă , dulce  ş i alb ă . carnea mea, din vat ă  de zah ă r moale, dulce  ş i alb ă . oasele, tot din vat ă  de zah ă r. Oamenii, bobi ţ e de zah ă r circulare, echilibrate  ş i dulci. am ie ş it afar ă . acolo un fel de cea ţă  fin ă  sau fum tot din  vat ă  de zah ă r dulce  ş i alb ă . ne tot împiedicam de nori de vat ă  de zah ă r dulce  ş i alb ă . curtea era o cofet ă rie. copacii, acadele din vat ă  de zah ă r dulce  ş i alb ă . aerul, o spuz ă  de vat ă  de zah ă r alb ă ...

  Nu obișnuiesc să mă gândesc la trecut prea des, nu prea ruminez, în termeni psihologici cu excepția momentelor când amintirile vin la mine, nu intruziv cum se întâmplă în patologii. Acum a fost unul din acele momente influențată și de evenimentele din exterior mai mult decât alte dăți, recunosc. Am să încep cu un clișeu prin a spune că acest an a fost un an cu de toate: cu dezamăgiri și cu revelații despre unele adevăruri mai mult individual pentru că adevărul nu interesează masele, colectivul.. Cu o perspectivă asupra lucrurilor ce pot părea cel puțin tragice m -am desprins din contexte, de oameni cu care nu mă mai asemănam din considerente subiective, desigur. .,N-am rămas „agățată” de grup(cum nu s-a întâmplat niciodată, dealtfel) sperând beneficii cel puțin emoționale, ca alți cunoscuți. Documentarul realizat de Recorder care a inflamat societatea, dar a și informat-o în privința corupției de statut și nu doar în multe domenii mi-a confirmat ceea ce știam demu...

  De exemplu, dar nu doar dacă știi că nu ai apetența se a te destăinui în fața cuiva, nici chiar a unui terapeut care promite înțelegerea supremă, dar rămâi interesat de a descoperi de-a amănuntul interiorul tău, îți recomand acest articol care nu este  un dicton impotriva psihoterapiei, ci poate doar o completare sau viceversa. Intervențiile de sănătate mintală auto-dirijate sunt mai frecvente decât ați putea crede. Multe persoane  folosesc aplicații, cărți și alte strategii de autoajutorare pentru a-și găsi calea către o sănătate mintală mai bună. Este bine sau nu? Nu exist ă  un răspuns univoc. Dacă ești interesat/ ă , poți parcurge acest articol. autoterapia este o intervenție psihologică informală oferită de tine însuți, fără aportul unui psihoterapeut instruit. Terapia formală a sănătății mintale , sau psihoterapia , se bazează pe relația profesional-client. Această relație este esențială pentru procesul terapeutic și, desigur, lipsește intervențiile auto-diri...

  Merită să repetăm faptul că ceea ce face viața posibil de tr ă it este capacitatea si dorința noastră – de a ne deplasa prin lume cu mirare. Cel mai minunat lucru despre mirare este că nu cunoaște nicio scară, nicio clasă, nicio categorie - poate fi găsită într-o mușcata sau într-o galaxie, în sunetul unui pârâu sau în Variațiunile lui Goldberg.  „O frunză de iarbă nu este mai puțin decât munca de călătorie a stelelor” , a scris Walt Whitman, veșnicul patron al minunării. Mirarea, la urma urmei, este  ceea ce căutăm atunci când căutăm și cea mai bogată recompensă pentru a învăța cum să privim . G.K. Chesterton știa acest lucru când, în minunata sa  meditație asupra păpădiei și a sensului vieții , a observat că obiectul vieții creatoare, al vieții pline, este să sape după „răsăritul scufundat al minunării”. Dylan Thomas știa asta recunoașterea faptului că  „copiii cu mirare care privesc stelele, scopul și sfârșitul” . Rachel Carson știa asta când a insistat că ...