Treceți la conținutul principal

Like!

Cât dormi?


Prin acest post nu intenționez să te chestionez (cum ar sugera titlul), să te trag la răspundere sau responsabilizez, numai tu ai putea face asta dacă crezi că este cazul.
Inspirația de aici a survenit dintr-un fapt pe cât de banal pe atât de rar.. în cazul meu.

Azi-noapte am dormit 4-5 ore cu întreruperi din motive neprevăzute, inevitabile și obiective. Aș spune 5 ore dacă aș fi optimistă, ceea ce nu este cazul, 4 dacă aș fi pesimistă, ceea ce din nou nu este cazul. Deci să spunem 4.5, varianta realistă. De fapt, cine a mai măsurat cu exactitate timpul nedormit când am visat tot ce n-aș fi vrut să visez în somnul REM?

În plus, probabil că am fost și încă sunt sub efectul deprivarii de somn, nu al somnului îndelungat.
Adică?

Un studiu longitudinal a arătat că durata prelungită a somnului (mai mult de 9 ore pe noapte) poate fi un indicator al neurodegenerării timpurii și, prin urmare, un instrument clinic util pentru a identifica persoanele cu un risc mai mare de a progresa până la demența clinică în decurs de 10 ani.
Totuși, o meta-analiză a 16 studii a arătat că  și prea puțin somn și prea mult somn se asociază cu riscul mortalității timpurii.
Detalii, în referințe.

Semnele evidente ale privării de somn sunt:
·        somnolență excesivă
·        iritabilitate
·        oboseală in timpul zilei

Am încercat să compensez cu o cafea, despre ale cărei efecte benefice, în referințe.
Dar se pare că stimulanți precum cafeina nu sunt suficienți pentru a depăși nevoia profundă de somn a corpului.

Anecdotă relatată mai sus nu se referă la privarea cronică de somn. Privarea cronică de somn poate interfera cu sistemele interne ale corpului și de exemplu, semnele de mai sus pot avea altă intensitate.

Dacă privarea de somn continuă suficient de mult, pot apărea:
-         halucinații
-         manie la persoanele care au depresie maniacală
-         comportament impulsiv
-         depresie
-         paranoia
-         gânduri suicidare




Mai multe detalii, mai jos.


Referințe:


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.