Treceți la conținutul principal

Cât dormi?


Prin acest post nu intenționez să te chestionez (cum ar sugera titlul), să te trag la răspundere sau responsabilizez, numai tu ai putea face asta dacă crezi că este cazul.
Inspirația de aici a survenit dintr-un fapt pe cât de banal pe atât de rar.. în cazul meu.

Azi-noapte am dormit 4-5 ore cu întreruperi din motive neprevăzute, inevitabile și obiective. Aș spune 5 ore dacă aș fi optimistă, ceea ce nu este cazul, 4 dacă aș fi pesimistă, ceea ce din nou nu este cazul. Deci să spunem 4.5, varianta realistă. De fapt, cine a mai măsurat cu exactitate timpul nedormit când am visat tot ce n-aș fi vrut să visez în somnul REM?

În plus, probabil că am fost și încă sunt sub efectul deprivarii de somn, nu al somnului îndelungat.
Adică?

Un studiu longitudinal a arătat că durata prelungită a somnului (mai mult de 9 ore pe noapte) poate fi un indicator al neurodegenerării timpurii și, prin urmare, un instrument clinic util pentru a identifica persoanele cu un risc mai mare de a progresa până la demența clinică în decurs de 10 ani.
Totuși, o meta-analiză a 16 studii a arătat că  și prea puțin somn și prea mult somn se asociază cu riscul mortalității timpurii.
Detalii, în referințe.

Semnele evidente ale privării de somn sunt:
·        somnolență excesivă
·        iritabilitate
·        oboseală in timpul zilei

Am încercat să compensez cu o cafea, despre ale cărei efecte benefice, în referințe.
Dar se pare că stimulanți precum cafeina nu sunt suficienți pentru a depăși nevoia profundă de somn a corpului.

Anecdotă relatată mai sus nu se referă la privarea cronică de somn. Privarea cronică de somn poate interfera cu sistemele interne ale corpului și de exemplu, semnele de mai sus pot avea altă intensitate.

Dacă privarea de somn continuă suficient de mult, pot apărea:
-         halucinații
-         manie la persoanele care au depresie maniacală
-         comportament impulsiv
-         depresie
-         paranoia
-         gânduri suicidare




Mai multe detalii, mai jos.


Referințe:


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu.  Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează aspectele estetice şi tehnice alemediilor create de om, dar afect...

Cum vezi? Astigmatismul miopic

Astigmatismul este o afecțiune cauzată de defecte subtile în modul în care ochiul tău curbează lumina (un proces numit refracție) care trece la retină, zona sensibilă la lumină din spatele globului ocular. Nervul optic transmite impulsurile nervoase de la retină la creier, care le traduce în vedere. Dacă vederea funcționează corect, corneea și cristalinul din spatele acesteia refractează lumina în retină. Din păcate, imperfecțiunile în curbura corneei sau a cristalinului (sau ambele) pot împiedica focalizarea corectă a imaginilor pe retină. Creierul percepe aceste tulburări oculare ca imagini neclare sau distorsionate. Cercetările sugerează că astigmatismul este cel mai frecvent tip de eroare de refracție atât la copii, cât și la adulții din întreaga lume. Simptome: Simptomele astigmatismului pot include: Vedere încețoșată sau distorsionată( dublă/ neclară) Oboseala ochilor Dureri de cap  vedere dificiă noaptea Oamenii pot avea astigmatism împreună cu alte erori de refracție, cum ...

Auto-terapia

  Intervențiile de sănătate mintală auto-dirijate sunt mai frecvente decât ați putea crede. Multe persoane  folosesc aplicații, cărți și alte strategii de autoajutorare pentru a-și găsi calea către o sănătate mintală mai bună. Este bine sau nu? Nu exist ă un răspuns univoc.  Uneori există acuzații de pseudo-practică..  Dacă ești interesat/ ă , poți parcurge acest articol. autoterapia este o intervenție psihologică informală oferită de tine însuți, fără aportul unui psihoterapeut instruit. Terapia formală a sănătății mintale, sau psihoterapia, se bazează pe relația profesional-client. Această relație este esențială pentru procesul terapeutic și, desigur, lipsesc intervențiile auto-dirijate. Este acesta un factor care ar putea face ca autoterapia să fie ineficient ă . Nu chiar, dar s ă vedem. ceea ce numim autoterapie nu este sinonim sau un înlocuitor pentru psihoterapie. Cu toate acestea, ar putea fi o completare excelentă pentru sprijinul profesional. Tehnici/instr...