Prin
acest post nu intenționez să te chestionez (cum ar sugera titlul),
să te trag la răspundere sau responsabilizez, numai tu ai putea face asta dacă
crezi că este cazul.
Inspirația de
aici a survenit dintr-un fapt pe cât de banal pe atât de rar.. în cazul meu.
Azi-noapte
am dormit 4-5 ore cu întreruperi din motive neprevăzute, inevitabile și
obiective. Aș spune 5 ore dacă aș fi optimistă, ceea ce nu este cazul, 4
dacă aș fi pesimistă,
ceea ce din nou nu este cazul. Deci să spunem 4.5, varianta realistă. De fapt,
cine a mai măsurat cu exactitate timpul nedormit când am visat tot ce n-aș fi
vrut să visez în somnul REM?
În
plus, probabil că am fost și încă sunt sub efectul deprivarii de somn, nu
al somnului îndelungat.
Adică?
Un
studiu longitudinal a arătat că durata
prelungită a somnului (mai mult de 9 ore pe noapte) poate fi un indicator al
neurodegenerării timpurii și, prin urmare, un instrument clinic util
pentru a identifica persoanele cu un risc mai mare de a progresa până la demența
clinică în decurs de 10 ani.
Totuși, o
meta-analiză a 16 studii a arătat că și prea
puțin
somn și prea mult somn se asociază cu riscul
mortalității timpurii.
Detalii,
în referințe.
Semnele evidente ale privării de somn sunt:
·
somnolență
excesivă
·
iritabilitate
·
oboseală in timpul zilei
Am
încercat să compensez cu o cafea,
despre ale cărei efecte benefice, în referințe.
Dar se
pare că stimulanți precum cafeina nu sunt suficienți
pentru a depăși nevoia profundă de somn a corpului.
Anecdotă
relatată mai sus nu se referă la privarea cronică de somn. Privarea cronică de somn poate interfera cu sistemele interne ale
corpului și de exemplu, semnele de mai sus pot avea altă
intensitate.
Dacă privarea de somn continuă suficient de
mult, pot apărea:
-
halucinații
-
manie la persoanele care au depresie maniacală
-
comportament impulsiv
-
depresie
-
paranoia
-
gânduri suicidare
Mai multe detalii, mai jos.
Referințe: