Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  D acă m-ai fi întrebat în urmă cu  câțiva  ani, în stilul interviurilor americane și nu numai, unde mă văd peste 10 ani, răspunsul meu simplu și onest ar fi fost “nicăieri” și nu din dramatism existențial, ci din impredictibilitatea viitorului în aceste vremuri, adică acele vremuri, atunci. Acum,la aceeași întrebare aș răspunde identic și nu din lipsa imaginației care cu modestie, recunosc că nu-mi lipsește, și nici dintr-un dramatism de ș uet cu iz de “drama queen”. Schimbările care se întâmplă cu o frecvența halucinantă pun în dificultatea unei aprecieri fidele și realiste ale viitorului. Dar că să nu divaghez prea mult, iată care este scopul acestui articol. Aflu, citind presă internațională despre existența unui oarecare ChatGPT care a stârnit furori în în universitățile australiene, newyorkeze și-n lumea academică (nu românească desigur sau nu încă) din lume. Care va să zică ChatGPT nu este un “oarecare” ci un insrument de scriere care știe să răspundă la orice.întrebare. 

  A fi cunoscuți și acceptați (cred că în ordine inversă)  sunt două dintre nevoile și dorințele profunde inconștiente sau mai de suprafață ale oricărui om care uneori nu și le recunoaște sau evita să se gândească la ele. A-l acceptă și a nu-l corecta aproape în mod reflex pe celălalt de dragul de a-l corectă (începând cu ține, desigur, dar această ar fi altă discuție despre auto-acceptare) cred că este o uriașa provocare pentru oameni, cu precădere pentru aceia dintre ei care se cred ei înșiși mici divinități (la grandomanie mă refer, ți-ai dat seama, în principal). Nu mă refer aici la greșeli majore care ar schimbă cursul unei situații transformând-o într-o dramă. Tocmai tendința corectoare a „atotștiutorilor” atunci când corecția nu prea își are sensul. Doar inten ț ia  poate degenera într-o dramă. Sunt sceptică, dar sunt încrezătoare și mica experiență de până acum mi-a arătat că sunt și o bună observatoare, înțelegătoare a situațiilor și a persoanelor. Nu este o laudă de s

Nu, aceast ă  postare nu are un caracter confesional, nu este o rug ă minte ca atare,  adică nu este despre mine la modul cel mai direct. . "Nu mai plânge!" este o reacţie prin care se interzice un act fiziologic (cu substrat mai profund, de  mai multe ori, este adevărat) unui copil sau unui adult mai întâi mai mult din nevoia persoanei martore de a finaliza o situaţie care o tulbură peste măsură şi cu care nu ştie ce să facă. Uneori urmează întrebarea "De ce plângi?" care arată o oarecare preocupare pentru persoana carte plânge. întrebare la care probabil că nu se aşteaptă un răspuns.. cel puţin nu în scurt timp (pentru că este nevoie ca persoană să se oprească mai întâi din a plânge, desigur).  Se plânge din multe motive sau din aproape niciun motiv.  Dacă se afla motivul şi cel puţin pare a fi unul întemeiat, se livrează sfaturile cu convingerea că vor"salva situaţia pentru toţi: "Fii curajoasă(curajos) !",  "Eşti puternic(a), nu tr

Vrei mai mult în in viața ta? Mai multă fericire? Sănătate mai bună? Relații mai profunde? Productivitate crescută ? Ce-ai spune dacă a ți-aș spune că un singur lucru te poate ajuta în toate aceste domenii? O atitudine de recunoștință. C ultiva obiceiul de a fi recunoscător pentru orice lucru bun care tise intamplapentru că toate lucrurile au contribuit la avansarea ta la cine eşti astăzi. Deci ar trebui să incluzitoate lucrurile în recunoștința ta, ca să-l parafrazez pe Ralph Waldo Emerson . S-a efectuat un experiment în care recunoștința a fost indusă la participanți în timp ce creierul lor a fost examinat cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională(fIRM). Ipoteza a fost că recunoștinț corelează cu activitatea din regiunile creierului asociate cu moralitatea, judecata de valoare și teoria minții. Stimulentele folosite pentru a obține recunoștință au fost extrase din poveștile supraviețuitorilor Holocaustului, mulți supraviețuitori spun că sunt adăpostiți d

"Alianța terapeutică", numită și "relația terapeutică" (totuși, unii psihoterapeuţi susțin căbin pdihoterapie alianța terapeutică este mai mult decât o relație terapeutică), estin psihoterapiee modul în care tu, din postura de client/pacient și terapeutul vă „conectaţi”, comportați și vă angajaţi unul cu celălalt în beneficiul rezultatelor pozitive terapeutice. Astăzi, alianța terapeutică este luată în considerare de majoritatea formelor de consiliere și psihoterapie ca fiind unul dintre instrumentele principale pentru realizarea unei schimbări pozitive în viața clienților/pacienţilor. Abilitatea de a dezvolta o relație terapeutică bună cu clienții este axată pe formare ca o abilitate profesională esențială. Un scurt istoric al alianței terapeutice-de la Sigmund Freud(da, ai citit bine, Sigmund Freud) la Carl GustavJung și Carl Rogers Dacă ai avea o idee despre un terapeutul luând notiţe despre pacientul așezat pe o canapea, fie ai o imaginaţ

Când porţi o mână în ghips (deși ramâne ambiguu cine pe cine poartă de fapt) este ca și cum ai iubi pentru întâia dată. Parcă tu nu mai ești tu. Totul se schimbă. Cum te îmbraci, cum te speli, cum mănânci, cum respiri, chiar și cum și cât dormi. Un carusel de emoții îți străbat creierul și trupul și rămân. Crezi că unele nici nu au fost numite, că le exersezi tu prima dată. Uneori vrei s-o ții ascunsă. Să fie secretul tău, al vostru. Alteori vrei s-o faci evidentă, dar nici nu mai este nevoie, este deja evidentă. Treptat construiţi o iubire mare și simplă.

Dacă ți s-a întâmplat să cunoşti sau să ai vreo (stră)străbunic ă  ce a fost recunoscută ca „doftorul” comunității din care făcea parte pentru că „dregea” bolile tuturor prin „tragere”, te va surprinde poate să afli că ce practica ea atunci mai mult sau mai puțin, se nu meşte „tracţiune” și este prezentă și practicată (cu anestezie locală, desigur) în tratamentul și îngrijirea ortopedică a afecţiunilor musculoscheletale. Cum poate ti-ai dat seama deja , acest articol (dacă accepţi să-l numeşti astfel dată fiind lungimea sau mai degrabă scurtimea lui) este despre cum mi s-a activat instantaneu şi neîndoielnic apetenţa pentru documentarea afecţiunilor musculoscheletale. Tracțiunea este definită ca aplicarea unei forțe de tragere la o parte sau părți ale corpului pentru tratamentul tulburărilor osoase și musculare sau leziuni. Deși rămâne o parte importantă a modernității îngrijirii ortopedice, tracțiunea a fost o formă de tratament pentru leziuni musculo-scheletale, boli

Cel mai eficient analgezic este o călătorie. Totuşi, nu mă lua chiar atât de în serios. Peste 400 de m intrați în sensul giratoriu. Urmați a treia ieșire din sensul giratoriu. Peste 600 de m ieşiţi din sensul giratoriu. Şi așa mai departe. Nu sunt persoana drumeţiilor montane dar îi admir pe cei care pot și fac asta. În basmul meu cu copaci, păduri și ape eu îmi găsesc eventual locul în faţă, în stânga autoturismului. Astfel trăiesc mirajul a tot ceea ce se desfășoară în lateral și la coada ochilor mei odată cu parcurgerea bornelor kilometrice. Peste 200 de m intrați în sensul giratoriu. Urmați prima ieșire din sensul giratoriu. Etc. M-am echilibrat între sensuri giratorii interioare și exterioare.  Am învățat să număr direcţiile sensului giratoriu.  Am uitat de mine pentru un timp.  Am plonjat în muzica în limba maghiară dintr-o cafenea și-n tablourile  pereţilor. Am privit în sus și n-am mai văzut cerul, ci vârfuri de piatră

Trecutul nu  ţ i-l poţi aduce înapoi. Atunci trăieşte-ţi prezentul ca şi cum ar fi tot ce ai mai valoros. Viitorul?  Când prezentul va fi trecut, trăieşte viitorul, noul prezent.

“ Noroc și bunăstare!” poate fi o urare, poate cea mai dezirabilă dintre urări în cazul în care nu ești o persoană cel puțin sceptică în privința sensului conceptului de noroc, despre bunăstare nu mai spun nimic. Ei bine, dacă te-au suprasaturat și pe tine urarile clişeu „ Să ai noroc în viaţă ! ” ,” Mult noroc (adesea aflat în aceeași sferă semantică cu succesul) ! ” care ți-au agresat canalul auditiv la aniversări și la marile sărbători, întâlnite chiar și în scurte conversaţii cotidiene etc., după ce citești acest acest articol s-ar putea chiar să-ți dorești să.. ai noroc în viață . Oricum, mă aștept să relativizezi și să-ți reconstruieşti perspectiva oricare ar fi fost ea. Un conglomerat de factori politico-economici-sociali ai aspiraţiilor și lipsei de speranța în privința realizării personale a milenarilor arunca-n vid „ visul american ”. Deci ce s-a întâmplat cu cei care sunt bogați astăzi? Chiar și-au câștigat locul prin munca, inteligenta și prin determinarea