Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Sigur ai destule amintiri în care te plimbai prin natură fie ca să respiri aer curat, fie ca să-ți testezi anduranța mersului,  poate alergatului, fie ca să (-ți)  faci fotografii sau toate cele enumerate, poate și alte  motive găsești. Poate că nu ai analizat efectele subiective ale plimbării asupra ta. Iată c ă exist ă  cercet ă ri (de  când fitness-ul a devenit aproape  obsesiv mondial) care au studiat  relația  dintre n atur ă  și sănătatea mintală. Intervențiile de mers pe jos in natură reprezintă o activitate ieftină, ecologică, concepută pentru a ajuta oamenii să-și mențină bunăstarea fizică și să-și îmbunătățească starea de sănătate mintală. S ă  vedem  cât  sunt de plauzibile datele. Urbanizarea și sănătatea mintală Există o varietate de factori de risc în legătură cu urbanizarea și stilurile de viață urbane, cum ar fi supraaglomerarea, inactivitatea fizică și lipsa conexiunii cu natura. Aceștia au condus la rezultate negative asupra sănătății, inclus

  Viața îmi oferă dovezi ale caracteristicilor,comportamentelor mai puțin inteligente ale oamenilor inteligenți: indolență , amânare, “uitare” sau nepăsare față de ce și-au asumat nu cu mult timp în urmă.. și nu vorbim despre alzheimer. Să nu mă îndoiesc și de inteligența acestor oameni atât de inteligenți? De fapt este recunoscut scolastic faptul  că inteligența (IQ) este un doar concept m ă surat cu scale de măsurare a IQ-ului. Primul lucru pe care studenții la psihologie îl învață despre inteligență este că ea este ceea ce măsoară un test IQ .   Teoriile actuale argumentează că inteligența este mai mult decât atât . Acum, nu putem ignora noua perspectivă a inteligenței artificiale (IA). Cine afirmă că sunt inteligenți? Probabil chestionarele IQ imperfecte  controversate  și ego-ul persoanelor inteligente. Îmi   aduc aminte siparafrazez replici dintr-o operă a lui G.B. Shaw. - Nu cred că lumea asta este așezată cum trebuie. - De ce nu am lua lumea așa cum este? Cred ca noi nu su

  Ca în fiecare dimineață a fiecărei zile,m-am trezit examinând cerul, fără vreun instrument aparte sau vreun scop anume. De fapt cu un instrument abscuns din interior, anume, curiozitatea și nevoia de a descoperi si redescoperi  frumosul încă de la ore prea matinale ca să le precizez aici. Pentru mine, ca pentru mulți cititori ai mei, probabil, cerul este întotdeauna frumos indiferent de culoare.  Unii oameni au abilitatea și mai ales dorința de a și-o forma de a percepe frumosul în frumos sau urât. Are chiar funcții terapeutice de și  nu cel mai bine documentate. Uneori, subiectivitatea îți oferă cele mai exacte informații despre tine, nu generale despre lume.

  Evenimentele neprevăzute îți dau ocazia, chiar necesitatea să reconfigurezi percepția lumii. Dacă evenimentele neprevăzute au și semnificație negativă deja par un dezastru. Îți trebuie timp și experiență anterioară ca să-ți dai seama că exagerezi. Este din acel moment când mintea depune eforturi să acționeze pentru a transformă negativul în ceva pozitiv. Se poate întâmpl ă  doar prin recrearea universului interior, schimbarea așteptărilor, remodelarea prezentului și acomodarea cu noul.  Conștientizezi mai mult abilitățile personle și resursele interioare, valorile. În cel mai bun caz se renunță la anumite activități, chiar persoane care nu sunt benefice.  Da,confruntarea cu o situație neplăcută îți poate oferi curaj în a te lansa înr-o astfel de posibilitate și chiar acțiune. Nu menționez reziliența pentru că este un concept perpetuu expus redefinirii. Prietenii  au devenit  utilitari în mare parte. Dacă nu mai aveți activități comune, uitarea, cel puțin în aparență intervine brus

Cititorule, revin către tine cu un subiect poate c ă  la mod ă   (deși știi c ă  nu prea scriu  în acord cu trend-urile), dar necesar.   Trăim într-o epocă puțin imaginabilă pentru majoritatea. Nu mă refer aici la amploarea și implicarea inteligenței artificiale masive, ci la schimbările climatice poate la fel de masive, cu multiple efeccte negative mai puțin studiate Dovezile care leagă schimbările climatice de efectele negative asupra sănătății au crescut considetabil.  Creșterea temperaturilor, evenimentele meteorologice extreme mai frecvente și intense și poluarea aerului au fost toate legate de înrăutățirea sănătății fizice, de la afecțiuni respiratorii la boli infecțioase. Cu toate acestea, în comparație cu alte domenii de sănătate, efectele schimbărilor climatice asupra sănătății mintale au primit mai puțină atenție în cercetare. Cercetarea privind schimbările climatice și sănătatea mintală este un domeniu în curs de dezvoltare și, până în prezent, a fost dominată de

  Aceasta va fi o  recenzie atipic ă   (totuși, cu greu aș numi-o recenzie) prin ilustrare de pagini de carte considerate semnificative. O femeie merge la o întâlnire oarbă cu același bărbat de două ori, la distanță de ani, în 2 regiuni diferite.  Carieră unui cântăreț își schimbă direcția atunci când întră într-o audiție greșită.  Un soț îi dă soției sale un cadou neașteptat după ce ea visează în mod repetat la același lucru ....  Carl Jung a fost cel care a inventat termenul „sincronicitate” pentru acele coincidențe ciudate, când evenimentele par să conspire pentru a ne spune ceva, pentru a ne învăța ceva nou, pentru a ne schimba viața. Suntem personaje dintr-o poveste grandioasă și misterioasă? Cum identificăm aceste coincidențe ca fiind ceva special? Cum le recunoaștem semnificația și le folosim ca puncte de cotitură spre o poveste de viață mai semnificativă?  În „Nu există accidente”, psihoterapeutul jungian Robert H. Hopcke explorează natura conștiinței umane și rolul sincronicit

  Vara este un extaz tmporar în labirintul timpului. Un climax al simțurilor atunci când totul pare că se usucă. Dar, ca multe altele, trece, este gândul care liniștește o ființă mai degrabă pluvială decât solară. Dar acum, când când curge cerul cu norii lui translucizi intrezaresti întrebări demult neadresate sau poate niciodată. Nu aștept răspuns decât la una. De fiecare dată când plouă mă gândesc „oare ce curge de sus odată cu apa? Care este misterul cerului și al norilor și ce se află acolo sus unde privirea mea se urcă adesea. Mi se va dezvălui și mie sau doar inițiaților celești? Adică?!, se intreabă o parte de creier din mintea din mintea mea. Oh, metamintea? Fără elucubrații din acestea, acum. Altădată.. Misterul? Este o fantasmagorie a minții și o fascinație universală. Doar eu și fiecare putem să-l construim și-l susținem doar atât cât nu ne înfricoșează incertitudinea.

Am „testat” conexiunile potențiale între spațiul albastru,  starea de spirit de petrecere a timpului liber și  sentimentele de bunăstare proclamate de cercetări. Mi-a crescut calitatea vieții percepută subiectiv? Nu știu, nu am măsurat-o cu chestionarul pentru calitata vieții, dar am fotografiat, am respirat aer sărat și.. am fost la piscină unde am făcut exact ce ar face o persoană analitică: am analizat și contemplat spațiul și marea din depărtare În secolul 21, cercetările s-au concentrat din ce în ce mai mult asupra beneficiilor legate de bunăstare ale spațiilor albastre. Spațiul albastru este adesea asociat cu coasta, dar include și medii cum ar fi malurile lacurilor și râurile. Cercetătorii au asociat emoțiile pozitive (asociate cu bunăstarea), cum ar fi un sentiment de calm, împrospătare și bucurie, cu expunerea la spațiile albastre. Spaţiile albastre au fost identificate că fiind deosebit de eficiente în acest sens.

  Pe tine ce motivaţii te conduc înainte de a apăsa butonul declanşator al unei camere foto? (se admite și smartphone/iPhone-ul în epoca actuală deși totuși..) Îți dorești să-ți amintești cu lux de amănunte momentul din obiectiv? Îți dorești să știi în vremuri imemoriale că ai fost și tu acolo? Crezi că imaginile fotografiate evocă fidel  experiența  ta. Nu cumva experiența ta se simte și se poartă mai pe dedesubt, prin profunzimi mai mult?  Sau poate că îți dorești să transformi în artă prin manipulări și imaginaţie ceea ce realitatea n-a putut fi? Nu continui cu şirul întrebărilor la care nici eu nu am un răspuns clar. Exceptând fotografiile profesioniştilor, majoritatea fotografiilor sunt aruncate. Numai în 2014, 1,8 miliarde de fotografii au fost încărcate pe Internet în fiecare zi.. ceea ce înseamnă că în acel an au fost încărcate 617 de miliarde de fotografii. De ce facem și încărcăm atât de multe fotografii?  Probabil că există un motiv în legătură cu dorința de a lăsa o impresi