Treceți la conținutul principal

Like!

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru



Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai făcut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?  

Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) şi chiar mai puțini pe cele... întunecate.

Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte sau boală, sau cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt şocaţi sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigniți de umorul negru
La mine, reacţiile sunt amestecate.

Cu toate acestea, dacă te afli printre puținele  persoane care râd în fața macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră.. 
Cum aşa?
Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al inteligenței (scoruri IQ).
Oamenii care au înțeles și au fost amuzaţi de umorul negru au nivele ridicate la:
·        inteligența verbală
·        inteligența nonverbală
·        educație
şi nivele mai scăzute la:
·         agresivitate
·         tulburări de dispoziție.

Deci de ce există o asociere între umorul întunecat și inteligență? Cercetătorii spun că ar putea fi pentru că este nevoie de înalte abilități cognitive şi emoționale pentru a înțelege glumele şi pentru a fi amuzat. Complexitatea umorului negru se pare că necesită inteligență ridicată și agresivitate scăzută pentru a înțelege atât glumele, cât şi faptul că nu trebuie luate prea în serios.... sunt doar glume.

Aceste rezultate susțin ipoteza că prelucrarea umorului implică componente cognitive și afective şi sugerează că aceste variabile influențează înţelegerea conceptuală din cursul procesării umorului.

Cu toate acestea, în cazul preferinţei bruşte pentru umorul întunecat ar putea fi un semn de ceva mai.. sinistru.. decât.. inteligența înaltă.
Conform unui studiu recent, o schimbare bruscă a sensului ar putea fi un predictor al apariției demenței. În cadrul studiului, indivizii care au început să experimenteze semne de demență au arătat o preferinţă pentru umorul întunecat pe care în mod normal, nu l-au găsit amuzant, în același timp scăzând interesul pentru forme mai “înalte” de comedie, cum ar fi satira. Cu toate acestea, motivul exact pentru schimbarea umorului nu este clar.

P.S.: Cititorule, poate că te întrebi de ce am scris aşa de rar aici în ultima vreme. Adevărul este că am activat şi aici (recomand să citesti pagina, mai ales dacă te interesează domeniul psihologiei şi al sănătătii mintale).

Referinţe selective:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...