Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai făcut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?  

Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) şi chiar mai puțini pe cele... întunecate.

Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte sau boală, sau cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt şocaţi sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigniți de umorul negru. 
La mine, reacţiile sunt amestecate.

Cu toate acestea, dacă te afli printre puținele  persoane care râd în fața macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră.. 
Cum aşa?

Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al inteligenței (scoruri IQ).

Oamenii care au înțeles și au fost amuzaţi de umorul negru au nivele ridicate la:

·        inteligența verbală

·        inteligența nonverbală

·        educație

şi nivele mai scăzute la:

·         agresivitate

·         tulburări de dispoziție.

Deci de ce există o asociere între umorul întunecat și inteligență? Cercetătorii spun că ar putea fi pentru că este nevoie de înalte abilități cognitive şi emoționale pentru a înțelege glumele şi pentru a fi amuzat. Complexitatea umorului negru se pare că necesită inteligență ridicată și agresivitate scăzută pentru a înțelege atât glumele, cât şi faptul că nu trebuie luate prea în serios.... sunt doar glume.

Aceste rezultate susțin ipoteza că prelucrarea umorului implică componente cognitive și afective şi sugerează că aceste variabile influențează înţelegerea conceptuală din cursul procesării umorului.

Cu toate acestea, în cazul preferinţei bruşte pentru umorul întunecat ar putea fi un semn de ceva mai.. sinistru.. decât.. inteligența înaltă.

Conform unui studiu recent, o schimbare bruscă a sensului ar putea fi un predictor al apariției demenței. În cadrul studiului, indivizii care au început să experimenteze semne de demență au arătat o preferinţă pentru umorul întunecat pe care în mod normal, nu l-au găsit amuzant, în același timp scăzând interesul pentru forme mai “înalte” de comedie, cum ar fi satira. Cu toate acestea, motivul exact pentru schimbarea umorului nu este clar.

P.S.: Cititorule, poate că te întrebi de ce am scris aşa de rar aici în ultima vreme. Adevărul este că am activat şi aici (recomand să citesti pagina, mai ales dacă te interesează domeniul psihologiei şi al sănătătii mintale).

Referinţe selective:

https://link.springer.com/article/10.1007/s10339-016-0789-y?wt_mc=Affiliate.CommissionJunction.3.EPR1089.DeepLink&utm_medium=affiliate&utm_source=commission_junction&utm_campaign=3_nsn6445_deeplink&utm_content=deeplink

https://content.iospress.com/articles/journal-of-alzheimers-disease/jad150413#jad-49-1-jad150413-t003