Probabil că acum te gândeşti deja la minivacanţa de curând, dacă nu eşti deja în ea, mai ştii? Dacă nu-ţi trăieşti vacanţa cum se trăieşte o vacanţă, adică dacă nu ţi-ai uitat sau lăsat intenţionat laptop-ul acasă, nu ţi-ai oprit smartphone-ul şi nu refuzi orice ecran în faţa ochilor, dacă nu ai plecat în căutarea liniştii, lenei şi uitării temporare atunci articolul acesta este pentru tine. Mai înseamnă că eşti un sceptic, sper să nu fi făcut o eroare de estimare (bias).
Sensul cuvântului “bias” este multiplu, dar în general se referă la o prejudecată, o percepţie şi aşteptare eronată, o distorsiune a faptelor şi nu numai.
"Bias-ul"este considerat, mai ales în ştiinţă în mod automat un lucru rău.
Chiar aşa să fie? La ce ne raportăm, ce judecăm, ce măsurăm?
Omul este prin excelenţă mai mult subiectiv decât obiectiv. Obiectivitatea este aproape un lux care se dobândeşte cu educaţie/autoeducare, disciplină şi rigoare şi câteva caracteristici personale, cum ar fi mediul şi factorii genetici şi altele. Chiar şi-ntr-un caz ideal obiectivitatea nu se menţine constantă şi nici indiferent de situaţie. Dar ne este permis şi ar fi dezirabil să ne permitem noi înşine să ne îndoim deci să fim “biasați” față de anumite subiecte mai sensibile şi de conceptualizarea, respectiv “obiectivarea” lor?
De exemplu, înțelepciunea, înțelegerea de sine, toleranța și bunătatea merită şi este nevoie să fie “biasate”, subiectivizate? Merită reevaluate şi cu ce cost?
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!