Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Cititorule, revin către tine cu un subiect poate c ă  la mod ă   (deși știi c ă  nu prea scriu  în acord cu trend-urile), dar necesar.   Trăim într-o epocă puțin imaginabilă pentru majoritatea. Nu mă refer aici la amploarea și implicarea inteligenței artificiale masive, ci la schimbările climatice poate la fel de masive, cu multiple efeccte negative mai puțin studiate Dovezile care leagă schimbările climatice de efectele negative asupra sănătății au crescut considetabil.  Creșterea temperaturilor, evenimentele meteorologice extreme mai frecvente și intense și poluarea aerului au fost toate legate de înrăutățirea sănătății fizice, de la afecțiuni respiratorii la boli infecțioase. Cu toate acestea, în comparație cu alte domenii de sănătate, efectele schimbărilor climatice asupra sănătății mintale au primit mai puțină atenție în cercetare. Cercetarea privind schimbările climatice și sănătatea mintală este un domeniu în curs de dezvoltare și, până în prezent, a fost dominată de

  Căutarea de a înțelege durerea și suferința a făcut întotdeauna parte din povestea umană. De-a lungul istoriei, experiența durerii a fost plină de semnificații religioase și filozofice care, împreună cu suferința fizică, au condus la căutarea înțelegerii și a ușurarii (Meldrum, 2003). Până la începutul secolului al XX-lea, apariția științei moderne și a progreselor tehnologice a permis în sfârșit să „vadă” motivele fizice ale durerii prin inovații în imagistică și tratamente eficiente, dar aceste progrese nu au oferit o perspectivă completă asupra complexității durerii și multe încă suferit de durere „invizibilă” (Goldberg, 2014). Cultură și religia au continuat să influențeze experiența morală a durerii și deseori au determinat modul în care o persoană ar trebui să răspundă la durerea să, când ar trebui utilizate analgezice, dacă durerea ar trebui lăsată să continue pentru anumite persoane și dacă opioidele sunt permise (Meldrum, 2003) . De asemenea, a existat o nevoie frecvent

  Ce an! Conștientizare. Revizie generală a valorilor. Ce am făcut, ce nu am făcut. Ce dorec să mai fac și ce nu dorec să mai fac. Trasul sforilor. În epoca Victoriană, a Burbonilor, a lui Montesquieu și Aceasta. O activitate atemporală și inter-culturală. Relațiile inter-umane, mai mult o paradă a conflictelor interioare și sociale mascate cu mici efuziuni de exaltare- atașare. “ Nu am timp” a devenit devenit expresie rostită c a un elogiu al oamenilor ocupați. Ce teatru! Totul se întâmplă tacit și nimeni nu vorbește despre asta. Laudele se preling pe fondul intuirii consecințelor avantajoase ale egoului complimentat. Uneori sunt goale, formă fără fond, dar de nerefuzat. Le accepți din inerție mai mult cum și mulțumești, de altfel. Că printre jucători se află prieteni sau “prieteni”, superiori, niciodată nu este compromisă eticheta. Pot există excepții, desigur. Numai tu dacă nu joci după regulule jocului. Și mai ales dacă nu-ți dai seama că este doar un.. Joc. Din no

   Sau complexul salvatorului este o stare de spirit în care un individ are o convingere că este destinat, ales, eventual de divinitate  să devină un salvator. Comunitatea il valorifică astfel. Termenul se referă și la o stare de spirit în care un individ crede că este responsabil pentru salvarea sau asistarea altora. Termenul "complex de mesia" nu este abordat în Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale , deoarece nu este recunoscut ca o tulburare diagnosticabilă.  Cu toate acestea, simptomele tulburării se aseamănă foarte mult cu cele găsite la indivizi care suferă de iluzii de grandoare sau care au imagini de sine grandioase care se îndreaptă către delir. Mai specific s-a identificat ca o categorie de iluzii religioase, care se referă la credințeputernice care cauzează suferință sau dizabilitate. Complexul mesia este cel mai frecvent raportat la pacienții care suferă de tulburare bipolară și schizofrenie. Când un complex mesia se manifestă în interiorul

  Ascult ă  o parte din articol. https://soundcloud.com/user-369890830/la-mare-la-soare-cu-dismorfofobia?si=c7ff8667249d4e78a7460711bb40a1ef&utm_source=clipboard&utm_medium=text&utm_campaign=social_sharing Îți propun un exercițiu care nu știu sigur cât de dificil îți va părea, cititorule: Imaginează-ţi  că mergi pe drum.. traseul obişnuit, şi eşti sigur(ă)  că toţi oamenii pe care-i întâlneşți iți privesc cu critică şi dezgust cicatricile de pe gât  care sunt doar  în  mintea ta, dar tu  ştii sigur că ele există. Gât, pe care ţi-l  ascunzi permanent sub un şal chiar şi pe 35 de grade celsius. Oglind o eviţi ooh,, demult,, de când ai făcut descoperirea care-ţi fură nopţile.  N-are sens,. îţi spui   că ei văd totul şi râd în sinea lor de tine. Cine sunt ei ? Aproape nişte străini, desigur, orice persoană care trece pe stradă. Prieteni nu prea ai. Visezi în fiecare noapte când reuşeşti  să adormi, acelaşi vis: teroarea de a două zi. Dar până când oare? Nu vrem să ştim răspunsu

  Imag.: Freepik Când ai citit ultima dată un articol în presă despre un eveniment negativ care ar avea drept “cauze” (așa ți s-a comunicat/ ți s-a indus) în spate personaje cu posibile tulburări mintale? Nu doar articole , ci si video cu informa ț ii eronate exist ă -n social media . Mass-media este adesea identificată că fiind parțial responsabilă pentru creșterea stigmatizării tulburărilor mintale prin reprezentările lor focalizate negativ. Pentru mulți ani, programele de formare au educat jurnaliștii despre cum să raporteze boli mintale pentru a reduce stigmatizarea. Ziarele au a fost un instrument semnificativ de diseminare publică, dar în mod obișnuit stigmatizează persoanele cu boli mintale, așa cum s-a arătat prin analize în Australia (Huang și Priebe, 2003), Brazilia (Bonilha Dubugras și colab., 2011), Canada (Stuart, 2003), Croația (Rukavina și colab., 2010), Germania (Nowack și colab., 2011), Italia (Magliano și colab., 2011) etc. Multe programe de jurnalism universi

*  Lumea modernă crede că poate construi ceva durabil, chiar măreț rapid: investind puțin timp și efort. Degringolada în are se învarte indusă în eroare de “noutățile” care îi captează atenția zilnic sau la secundă chiar,  a adus-o poate în această stare de fapt. Dar, toate-s vechi și noi sunt toate, poate în altă formă doar. Poate că “fake news” este parodia epocii în care trăiește această…. modernitate. ** Este o experiență și aceea de a trăi și asista ne întamplarea și a persista în această stare de fapt. Nu recomand nimănui decât atât cât ar menține încrederea în unii oameni ca apoi să se infirme. P oți să nu iei "totul chiar atât de în serios" și ai trecut.. pe lângă. *** Atunci când accepți coordonarea unui proiect care nu prea mai funcționează îți asumi lucrul overload de la început. De ce? Poate din încrederea (sau iluzia) că lucrurile se vor schimba, adică oamenii vor deveni/ tu vei face ca ei să devină mai responsabili, mai conștienți de în ce s-au implicat. Dar c

  De un an de zile sau mai mult de atât observ că abundă în media podcast-urile și materialele video pe Zoom cu informații despre cum să faci că să-ți fie mai bine pe fondul îngrijorării, respectiv al evenimentelor adverse. Nu le consider inutile în sine, ci doar prin modul în care se practică. Un fel de self help   mediat de others help. Mesajul ar suna cam a ș a: Spune-mi tu cum să mă ajut eu pe mine. Abundă materialele și oportunismul care oferă iluzia unui ajutor garantat. Se mai strecoară uneori și mesajul “cunoaște-te pe tine”, dar într-un sens la fel de vag ca un dicton din secole demult trecute. Nu mă mai stupefiaz ă  acest fapt, ci exprimarea unor astfel de “speciai ș ti” din fața ecranului care transmit informațiile “cât mai simplu ca înțelegeți toți”. Că și cum am fi o masă omogenă de oameni aproape identici cu caracteristici identice. Prin urmare se utilizează concepte specifice sau asocieri neurosihologice, dar sunt transmise în ….limbaj comun. Parcă există o teamă de a co

  Dă-ți jos rezistențele, stratul epidermic superficial din ființa ta socială. Renuntă la măști (la o parte din ele, cel puțin) ca să nu mai fii un clovn în ochii tăi și ai celorlalți. Totusi nu te gândi la ceilalți. Cine ești tu când ești singur? Colecția ta de gânduri, așteptări și emoții din trecut, prezent și viitor transform-o în nuditatea ta. Cum este să fii doar tu cu tine? Gol de tot și de toate și totuși nu un vid. Nu căuta vreo analogie cu fizica clasică sau cuantică sau orice altceva. Nu crede că este imposibil. Nu crede nici că totul este posibil pentru că nu este. Crede mai mult decât în posibil în mai puțin posibil, dar posibil. Gata? Cum se simte să fii nud și să simți doar tu în fibrele tale și în felul tău propria “nuditate” pentru că ești gol de tot?

  Poate ai observat  și tu cu furie sau indiferență că viață este (și) nedreaptă. Pornind de la inegalitatea de șanse  și terminând nu știu cu ce, acestea ți-au creat poate așteptări sau nu ți le-au mai creat deloc. Munca grea dă roade. Credem că trăim într-o meritocrație, în care oricine are îndrăzneală, seriozitate și hotărâre poate reuși, indiferent de obstacolele care le stau în cale. Dar, cu inegalitatea veniturilor la un nivel record în SUA și în majoritatea celorlalte țări dezvoltate, oamenii încep să se întrebe dacă meritocrația există sau nu. Un sondaj din 2015 al Institutului de Politică de la Harvard a constatat că 48% dintre mileniali cred că visul american este mort. Un număr tot mai mare dintre ei se simt chiar mai însorți în privința socialismului, care este într-adevăr un spectru printre cei mai conservatori. Asta nu înseamnă că credința în capitalismul de piață liberă este deasemenea un mit.. Puțină istorie.. Unii slujitori evanghelici de astăzi continuă să predic