Treceți la conținutul principal

.

.

Concluzii 1



Din experienţa mundană de până acum, nu prea multă, recunosc, am ajuns la o concluzie nedefinitivă. Există 2 categorii de oameni (să-mi fie scuzată simplificarea): 


oamenii care vorbesc din şi în citate sau cărţi şi cei care vorbesc după citate, după ce au introiectat oarecum informaţia sau au uitat citatul, sau nu vor  să fie acuzaţi de plagiat, nerostind ori uitand numele autorului, tot cam acelaşi lucru fiind..

Unde sunt ei în ceea ce susţin, care-i opinia lor? Cum formulezi cu propriile gânduri şi cuvinte mesajul? Ce adaugi sau elimini?

Eu nu aparţin niciunei astfel de categorii. Eu vorbesc din mine şi după mine şi încerc să gândesc cu mintea mea nerefuzând lectura, desigur. 
Nu mă exprim din şi nici prin citate şi nici nu recomand, poate doar pentru exersarea memoriei..!

Din nou, să-mi fie scuzată aroganţa supremă poate şi prin lipsa declarată de modele pe care să le consider semnificative, cu excepţia mea însămi. 
Pur şi simplu, cu mici excepţii unice deci irepetabile, nu-mi vine nimic şi nimeni în minte acum.


**
Faptul că un eveniment te poate schimba de tot şi ireversibil este documentat cu fineţe de domeniul (psiho)traumatologiei.
Dar ce spun? Nici măcar eveniment. Un pseudoeveniment, o înşiruire de evenimente în miniatură, întâmplări “banale”.
Spui “ce contează? E nimic.” Hmm, te schimbă şi forţa voinţei tale este anulată pentru un timp. 
Gândeşti şi nu te mai recunoşti. Priveşti şi te priveşti şi nu te mai trecunoşti. Treci pe lângă, ignori şi nu te mai recunoşti. Eşti şi nu mai eşti.. tu.
Mai eşti?

Sigur că eşti. Eşti tu de câteodată sau de rareori, instanţe contextuale ale tale, dar eşti tu deşi nu-ţi vine să crezi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \