Treceți la conținutul principal

.

.

Timpul pierdut



Acest articol nu are o legătură directă cu operele proust-iene "În căutatarea timpului pierdut"  şi "Timpul regasit" deşi s-ar putea găsi asocieri..

Tu cum stai cu timpul?
Pierzi timpul uneori şi te învinovăţeşti pentru asta?
Întotdeauna va exista o listă nesfârșită de activităţi de îndeplinit și o cultură a productivității care impune terminarea rapidă şi de urgenţă chiar şi a ceea ce nu este urgent. Ţi se cere să nu pierzi timpul, altfel  bine ai face să te simţi vinovat. De fapt, tocmai timpul petrecut astfel este plictisitor şi neproductiv.

De exemplu, ţi s-a întâmplat vreodată să crezi că nu vei mai termina de citit şi sau de răspuns tuturor e-mail-urilor? Ai observat cu ce frecvenţă pe zi (sau oră... sau minute) îţi verifici e-mailul sau conturile social-media?
Cei mai mulți verifică mesajele la fiecare câteva minute, le citesc şi se simt stresaţi cu privire la ele, dar nu acţionează deloc sau puţin în privinţa lor. Acestea riscă să se adune şi mai mult accentuând şi tensiunea cu privire la ele.
Mai multe despre asta, in referinţe.

Problema apare atunci când ne petrecem prea mult timp în scopul de a fi productivi “vânând beneficiile” (financiare, de statut etc.)  şi refuzăm să facem pauze reale adică:
  • dormim
  • mergem la o plimbare
  • citim materiale care nu sunt de specialitatea de interes pentru care n-am pierde timpul
mai puţin.
  • suntem conştienţi de lucrurile pe care ar trebui să le facem.... când nu le facem și astfel experiența poate fi încărcată cu vinovăție.
  • ne lipsesc avantajele mintale și fizice ale timpului petrecut cu noi înșine.

Există ideea că trebuie să fim mereu disponibili, să lucrăm tot timpul, însă  cu dezavantajele aferente chiar asupra productivităţii, arată studiile.

De exemplu, lucrul la computer este aproape simultan cu căutarea de amuzament şi distracţii pe social media, spunându-ne că funcţionă"multitasking" (un mit demontat deja de studiile din neuroştiințe).
În tot acest timp “nepierdut” petrecem cu adevărat mult mai mult timp decât este necesar pentru sarcinile cele mai simple.

Tu cum pierzi timpul?
Cu ce activităţi plăcute şi hobby-uri?
Timpul pierdut poate fi de fapt timpul regăsit.
Nu crezi asta? Gândeşte-te, iar pentru mai multe informaţii citeşte în referinţe.


Referinţe:





http://nautil.us/issue/46/balance/darwin-was-a-slacker-and-you-should-be-too

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \