Pentru cine scrii atunci când scrii (orice contează pentru tine)? Pentru tine sau pentru
ceilalţi? Îmi imaginez deja că ai
putea răspunde că pentru mine şi pentru ceilalţi, ca om echilibrat
care-mi închipui că doreşti să te arăţi a fi şi chiar să fii sau poate chiar eşti.
Este posibil să scrii
pentru a te exprima,
pentru a fi chiar o inspiraţie
pentru ceilalţi cum au fost alţii
pentru tine.
Însă observi
că nu toţi receptează ceea ce oferi, ceea ce eşti în ultimă instanţă. Nu sunteţi pe aceeaşi
lungime de undă.
Ce faci în acest moment (de cotitură?)?
Modifici ceea ce şi cum exprimi astfel încât să fie cât mai atractiv pentru ceilalţi? Ceilalţi ar putea fi un grup la care vrei să aparţii sau iluzoriu toată lumea. Este asta o solu ţie? Poate
ţi-ai dat seama deja că.. nu
este.
A scrie pentru tine nu înseamnă a imersa în tine însuţi şi a rămâne acolo. A scrie pentru tine
sau mai întâi pentru tine înseamnă a
te elibera de posibilele limite şi
critici de la
idealul cititor
care te-ar ocupa mental în momente scrisului şi care.. poate nici nu există. Mai
înseamnă a rămâne tu însuţi.
Până în ce punct şi moment decizi să te “vinzi” (poţi înlătura
ghilimelele), să te transformi pentru a plăcea?
Cui?
Până unde ai fi
dispus/ă să mergi în acest război
al ego-urilor şi al controlului
asupra celorlalţi? Până-n pânzele albe ?
Ce şi cine mai rămâne
apoi?
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!