Like-iada. O odisee a plăcutului şi neplăcutului

Pentru cine scrii atunci când scrii (orice contează pentru tine)? Pentru tine sau pentru ceilalţi? Îmi imaginez deja că ai putea răspunde că pentru mine şi pentru ceilalţi, ca om echilibrat care-mi închipui că doreşti să te arăţi a fi şi chiar să fii sau poate chiar eşti.

Este posibil să scrii pentru a te exprima, pentru a fi chiar o inspiraţie pentru ceilalţi cum au fost alţii pentru tine.

Însă observi că nu toţi receptează ceea ce oferi, ceea ce eşti în ultimă instanţă. Nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă.

Ce faci în acest moment (de cotitură?)?

Modifici ceea ce şi cum exprimi astfel încât să fie cât mai atractiv pentru ceilalţi? Ceilalţi ar putea fi un grup la care vrei să aparţii sau iluzoriu toată lumea. Este asta o soluţie? Poate ţi-ai dat seama deja că.. nu este.

A scrie pentru tine nu înseamnă a imersa în tine însuţi şi a rămâne acolo. A scrie pentru tine sau mai întâi pentru tine înseamnă a te elibera de posibilele limite şi critici de la

idealul cititor

care te-ar ocupa mental în momente scrisului  şi care.. poate nici nu există. Mai înseamnă a rămâne tu însuţi.

Până în ce punct şi moment decizi să te “vinzi”  (poţi înlătura ghilimelele), să te transformi pentru a plăcea? Cui?

Până unde ai fi dispus/ă  să mergi în acest război al ego-urilor şi al controlului asupra celorlalţi? Până-n pânzele albe ?

Ce şi cine mai rămâne apoi?