Treceți la conținutul principal

.

.

Ce este alianța terapeutică și de ce este importantă?




"Alianța terapeutică", numită și "relația terapeutică" (totuși, unii psihoterapeuţi susțin căbin pdihoterapie alianța terapeutică este mai mult decât o relație terapeutică), estin psihoterapiee modul în care tu, din postura de client/pacient și terapeutul vă „conectaţi”, comportați și vă angajaţi unul cu celălalt în beneficiul rezultatelor pozitive terapeutice.
Astăzi, alianța terapeutică este luată în considerare de majoritatea formelor de consiliere și psihoterapie ca fiind unul dintre instrumentele principale pentru realizarea unei schimbări pozitive în viața clienților/pacienţilor. Abilitatea de a dezvolta o relație terapeutică bună cu clienții este axată pe formare ca o abilitate profesională esențială.

Un scurt istoric al alianței terapeutice-de la Sigmund Freud(da, ai citit bine, Sigmund Freud) la Carl GustavJung și Carl Rogers

Dacă ai avea o idee despre un terapeutul luând notiţe despre pacientul așezat pe o canapea, fie ai o imaginaţie intuitivă, fie ai cunoștințe vaste despre o perioadă istorică foarte îndepărtata, fie ai click-uit într-o căutare pe internet după cuvintele potrivite!Este un clicseu la fel de vechi ca fotografiile lui Freud însuși.

Freud a crezut că dorința unui pacient de a avea o relație era "transferul" (atunci când pacienții proiectează dorințele reprimate din trecut asupra terapeutului) și cel mai bine ar fi să rămână rațional și să mențină o distanță profesională în orice moment.
Dar mai târziu, Freud a pus la îndoială această teorie, luând în considerare posibilitățile unui atașament benefic între terapeut și pacient, în loc să delege orice încercare de conectare ca proiecție.
Jung, colaborator al lui Freud, a fost mai deschis față de pacienți decât Freud, susţinând că ar trebui să-și împărtășească liber gândurile și sentimentele cu ei.
Abia odată cu Carl Rogers, fondatorul terapiei umaniste sau "centrate pe persoană", s-a emis ipoteza că rezultatele benemportantăfice ale terapiei se asociază direct cu relația terapeutică.

De ce relația terapeutică este atât de importantă? Este mportantă?

Gândiți-vă la orice relație, cum ar fi cea din familie, dintre prieteni sau colegi. Dacă aveți încredere în ceilalți, puteți fi cu adevărat voi înşivă, autentici în prezenţa lor. Toate acestea sunt, bineînțeles, utile în orice tip de terapie.
Și totuși, mulți care caută terapie/ ajung trimiși la terapie (putem vorbi aici despre motivația pentru schimbare etc.) nu au încredere sau nu se simt confortabil în prezenţa altora, chiar și a familiei și a prietenilor. Cei mai mulți venim din educația în care nu aveam șansa de a fi iubiți pentru a fi noi înșine sau a ne baza pe alții. prin urmare, ajungem în primul rând la nevoie de sprijin.
Relația terapeutică nu poate fi doar valoroasă, ci ar putea fi cea mai puternică parte a terapieiprin faptul că oferă o șansă de a experimenta ceea ce este de fapt sănătos. Pentru prima dată, puteți lăsa masca jos și jocurile și simțiți-vă sigur că sunteți doar cine sunteți și aflați ce simți într-o relație autentică și autentică.

Deci prin relația terapeutică puteți să:
  • aflați cum se simte o relație de încredere
  • încercați noi căi de a relaționa într-un spațiu sigur
  • fiți sinele autentic fără a fi nevoie să impresionați sau să mulțumiți pe cineva. împărtășiți lucrurile cu cineva imparțial

Sună a ceva de neratat, nu? Ai dori o terapie care se concentrează într-adevăr asupra relației terapeutice?
Unele forme moderne de terapie fac acum relația terapeutică un aspect central și se concentrează pe ea ca pe un instrument principal de transformare.
Acestea includ:
  • terapia analitică cognitivă (CAT)
  • terapia interpersonală dinamică (DIT)
  • terapia schemelor

Ce spun cercetările despre relația terapeutică?

Există deja un imens corp de cercetare în jurul efectelor pozitive ale alianței terapeutice.
Pentru a identifica modelele de bază din literatura care a studiat alianța terapeutică, o meta-analiză a revizuit mai multe studii. Rezultatele meta-analizei indică faptul că relația globală a alianței terapeutice cu rezultatul terapiei este moderată.

Atât în domeniul consilierii și psihoterapiei, cât și în orice subdomeniu al medicinei, relația client/pacient-terapeut a avut un efect direct proporţional asupra rezultatelor terapiei.

Resurse selective:


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \