Dacă ți s-a întâmplat să cunoşti sau să ai vreo (stră)străbunică ce a fost recunoscută ca „doftorul” comunității din care făcea parte pentru că „dregea” bolile tuturor prin „tragere”, te va surprinde poate să afli că ce practica ea atunci mai mult sau mai puțin, se nu meşte „tracţiune” și este prezentă și practicată (cu anestezie locală, desigur) în tratamentul și îngrijirea ortopedică a afecţiunilor musculoscheletale.
Cum poate ti-ai dat seama deja, acest articol (dacă accepţi să-l numeşti astfel dată fiind lungimea sau mai degrabă scurtimea lui) este despre cum mi s-a activat instantaneu şi neîndoielnic apetenţa pentru documentarea afecţiunilor musculoscheletale.
Tracțiunea
este definită ca aplicarea unei forțe de tragere la o parte sau
părți ale corpului pentru tratamentul tulburărilor osoase și
musculare sau leziuni. Deși rămâne o parte importantă a
modernității îngrijirii ortopedice, tracțiunea a fost o formă
de tratament pentru leziuni musculo-scheletale, boli și deformări
pentru multe secole.
Vrei să afli mai multe? Vezi
mai jos.
Conceptele de tracțiune și
de gestionare a fracturilor au apărut din perioade lungi și
semnificative din istorie. Asistentța în ortopedie de-a lungul
istoriei sale, a jucat un rol cheie în îmbunătățirea îngrijirii
pacientului în tracțiune.
Deși există progrese în
tehnicile chirurgicale utilizate în tratamentul fracturilor,
tracțiunea este încă utilizată ca metodă de tratament princeps.
Resurse
selective:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!