Am plecat și am uitat de mine





Cel mai eficient analgezic este o călătorie. Totuşi, nu mă lua chiar atât de în serios.

Peste 400 de m intrați în sensul giratoriu. Urmați a treia ieșire din sensul giratoriu. Peste 600 de m ieşiţi din sensul giratoriu. Şi așa mai departe.

Nu sunt persoana drumeţiilor montane dar îi admir pe cei care pot și fac asta. În basmul meu cu copaci, păduri și ape eu îmi găsesc eventual locul în faţă, în stânga autoturismului. Astfel trăiesc mirajul a tot ceea ce se desfășoară în lateral și la coada ochilor mei odată cu parcurgerea bornelor kilometrice.

Peste 200 de m intrați în sensul giratoriu. Urmați prima ieșire din sensul giratoriu. Etc.

M-am echilibrat între sensuri giratorii interioare și exterioare. 
Am învățat să număr direcţiile sensului giratoriu. 
Am uitat de mine pentru un timp. 
Am plonjat în muzica în limba maghiară dintr-o cafenea și-n tablourile  pereţilor.















Am privit în sus și n-am mai văzut cerul, ci vârfuri de piatră și brazi.



Câinii mi-au devenit prieteni de încredere.... de la distanță.





Mi-am dorit să respir nu doar aerul, ci tot ce era în jurul meu. Să înregistrez în epidermă, în creierul meu, în oase tot ce percepeam și simțeam.


Te gândești deja la patologizare poate și te întrebi cum mă joc cu niște înţelesuri atât de grave, adânci și totuși ambigue?
Dacă tot ești aici îți recomand să nu ignori link-urile de mai jos.





Peste 200 de m intrați în sensul giratoriu şi nu mai ieşiţi.




Comentarii