Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi despre asta.
Pentru un timp oamenii fac parte constitutivă din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.
Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.
Dacă timpurile voastre se sincronizează atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.
Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși?
\
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!