Treceți la conținutul principal

Like!

Mulţumesc!



Vrei mai mult în in viața ta? Mai multă fericire? Sănătate mai bună? Relații mai profunde? Productivitate crescută? Ce-ai spune dacă a ți-aș spune că un singur lucru te poate ajuta în toate aceste domenii? O atitudine de recunoștință.

Cultiva obiceiul de a fi recunoscător pentru orice lucru bun care tise intamplapentru că toate lucrurile au contribuit la avansarea ta la cine eşti astăzi. Deci ar trebui să incluzitoate lucrurile în recunoștința ta, ca să-l parafrazez pe Ralph Waldo Emerson.
S-a efectuat un experiment în care recunoștința a fost indusă la participanți în timp ce creierul lor a fost examinat cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională(fIRM). Ipoteza a fost că recunoștinț corelează cu activitatea din regiunile creierului asociate cu moralitatea, judecata de valoare și teoria minții. Stimulentele folosite pentru a obține recunoștință au fost extrase din poveștile supraviețuitorilor Holocaustului, mulți supraviețuitori spun că sunt adăpostiți de străini sau primesc mâncare și îmbrăcăminte și au sentimente puternice de recunoștință pentru astfel de daruri.

Un alt studiu a examinat şi a găsit ca existaasocieri intre recunoștință, bunăstare, somnul, , oboseala scăzută, dispoziţia pozitivă, insuficientă cardiacă asimpomatica, imunitatea etc.
Alte studii au testat ipoteza că o credință mai slabă în liberul arbitru ar fi asociată cu a simţi mai puţin recunoştinţa.

Bineînţeles că nu te invit la a ţi imagina că ai fost şi tu o victimă într-un lagăr (pentru a empatiza profund şi a fi eventual recunoscător pentru că nu ai experimentat asta.. totuşi, recunoscaror cui?) sau să citeşti biografiile supravieţuitorilor din lagăre sau (deşi de ce să nu, le-am avut şi noi, românii, pe-ale noastre, comuniste….iar pentru o conştientizare identitară mai bună..) .
Desigur că ne putem bucura şi mulţumi zilnic pentru gesturile simple şi aparent banale, fără încărcătură tragică.
În această directieau mers şi câteva studii, de exemplu,despre cum chiar și o  cantitate mică de recunoștință poate avea un mareimpact asupra sănătăţii.

Îţi propun un exerciţiu: fii mai atent la ce ţi se întâmplă şi cauta (cred că nici nu va fi cazul să cauţi/aştepţi prea mult) acele ocazii în care simţi nevoia să fii recunoscaror pentru ceva şi exprima asta printr-un mulţumesc, un gest sau.. mă bazez pe imaginaţia ta!

Referinţe:


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...