Treceți la conținutul principal

.

.

Mulţumesc!



Vrei mai mult în in viața ta? Mai multă fericire? Sănătate mai bună? Relații mai profunde? Productivitate crescută? Ce-ai spune dacă a ți-aș spune că un singur lucru te poate ajuta în toate aceste domenii? O atitudine de recunoștință.

Cultiva obiceiul de a fi recunoscător pentru orice lucru bun care tise intamplapentru că toate lucrurile au contribuit la avansarea ta la cine eşti astăzi. Deci ar trebui să incluzitoate lucrurile în recunoștința ta, ca să-l parafrazez pe Ralph Waldo Emerson.
S-a efectuat un experiment în care recunoștința a fost indusă la participanți în timp ce creierul lor a fost examinat cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională(fIRM). Ipoteza a fost că recunoștinț corelează cu activitatea din regiunile creierului asociate cu moralitatea, judecata de valoare și teoria minții. Stimulentele folosite pentru a obține recunoștință au fost extrase din poveștile supraviețuitorilor Holocaustului, mulți supraviețuitori spun că sunt adăpostiți de străini sau primesc mâncare și îmbrăcăminte și au sentimente puternice de recunoștință pentru astfel de daruri.

Un alt studiu a examinat şi a găsit ca existaasocieri intre recunoștință, bunăstare, somnul, , oboseala scăzută, dispoziţia pozitivă, insuficientă cardiacă asimpomatica, imunitatea etc.
Alte studii au testat ipoteza că o credință mai slabă în liberul arbitru ar fi asociată cu a simţi mai puţin recunoştinţa.

Bineînţeles că nu te invit la a ţi imagina că ai fost şi tu o victimă într-un lagăr (pentru a empatiza profund şi a fi eventual recunoscător pentru că nu ai experimentat asta.. totuşi, recunoscaror cui?) sau să citeşti biografiile supravieţuitorilor din lagăre sau (deşi de ce să nu, le-am avut şi noi, românii, pe-ale noastre, comuniste….iar pentru o conştientizare identitară mai bună..) .
Desigur că ne putem bucura şi mulţumi zilnic pentru gesturile simple şi aparent banale, fără încărcătură tragică.
În această directieau mers şi câteva studii, de exemplu,despre cum chiar și o  cantitate mică de recunoștință poate avea un mareimpact asupra sănătăţii.

Îţi propun un exerciţiu: fii mai atent la ce ţi se întâmplă şi cauta (cred că nici nu va fi cazul să cauţi/aştepţi prea mult) acele ocazii în care simţi nevoia să fii recunoscaror pentru ceva şi exprima asta printr-un mulţumesc, un gest sau.. mă bazez pe imaginaţia ta!

Referinţe:


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \