Căutarea de a înțelege durerea și suferința a făcut întotdeauna parte din povestea umană. De-a lungul istoriei, experiența durerii a fost plină de semnificații religioase și filozofice care, împreună cu suferința fizică, au condus la căutarea înțelegerii și a ușurarii (Meldrum, 2003).
Până la începutul secolului al XX-lea, apariția științei moderne și a progreselor tehnologice a permis în sfârșit să „vadă” motivele fizice ale durerii prin inovații în imagistică și tratamente eficiente, dar aceste progrese nu au oferit o perspectivă completă asupra complexității durerii și multe încă suferit de durere „invizibilă” (Goldberg, 2014). Cultură și religia au continuat să influențeze experiența morală a durerii și deseori au determinat modul în care o persoană ar trebui să răspundă la durerea să, când ar trebui utilizate analgezice, dacă durerea ar trebui lăsată să continue pentru anumite persoane și dacă opioidele sunt permise (Meldrum, 2003) .
De asemenea, a existat o nevoie frecventă că persoană cu durere să demonstreze suficientă „demnitate” pentru analgezie (Goldberg, 2014).
Sensul moral al durerii
Identificarea unei morale comune pentru a încadra tratamentul durerii într-o lume pluralistă din punct de vedere moral este o provocare, dacă nu imposibilă. Cu toate acestea, există o presupunere morală de bază în majoritatea culturilor potrivit căreia durerea trăită de un nevinovat este greșită și este corect din punct de vedere moral să se ofere alinare celui care suferă (Cassell, 2004).
Cu toate aceurnizori de servicii de sănătate ca toți oamenii, își au propriile convingeri morale și părtiniri cu privire la durere, totuși trebuie să ia decizii pentru a evalua și trata toți oamenii cu bunăvoință.
Experiența durerii, în special a durerii cronice în curs de desfășurare, are un aspect intangibil care a purtat o semnificație morală:
bine și rău,
nevinovat sau vinovat,
pedeapsă pentru cei care fac rău și laudă pentru bine
Experiența durerii este influențată de cultură și tradițiile individului, inclusiv de interpretarea morală a culturii a motivului suferinței. Din punct de vedere istoric și și astăzi, în multe culturi și religii, durerea este asociată cu vinovăția, frică și pedeapsa în măsura în care se crede că cei mai puțîn vinovați suferă mai puțînă durere, în special la sfârșitul vieții (Goldberg, 2014).
Stigmatul
Mulți dintre cei care suferă s-au confruntat cu stigmatizarea atunci când durerea lor nu răspunde la tratament conform așteptărilor sau când durerea le afectează funcționalitatea (Goldberg, 2014).
Esența stigmatizării este susceptibilitatea de a fi judecat moral (Nickerson, 2016). Atunci când oamenii se confruntă cu o durere continuă, ei se confruntă din ce în ce mai mult cu posibilitatea judecății morale pentru „nu se îmbunătățesc”, ceea ce duce la stigmatizare în jurul unor fiind acuzați lucruri cum ar fi
neadevărul,
căutarea de droguri,
slăbiciune de caracter,
lene sau
incapacitatea de a face față
Persoanele cu durere care aparțîn unor populații vulnerabile legate de rasă, etnie, statut socioeconomic, gen, orientare sexuală, dizabilități fizice și intelectuale și alte situații de sănătate pot suferi stigmatizare mai mult decât alții din cauza discriminării, părtinirilor și judecății culturale încorporate.
Cu toate acestea, stigmatizarea poate apărea în multe feluri, indiferent de statutul și identitatea persoanei.
O persoană cu durere cronică, ce a oferit contribuții pentru Institutul de Medicină al Comitetului SUA pentru Avansarea Cercetării și Îngrijirii Durerii (2011) a declarat:
„Am o diplomă de master în asistență socială clinică. Am o boală bine documentată care explică cauza durerii mele, dar când durerea îmi aprinde și merg la urgență, îmi voi îmbrăcă halatul de spital și îmi pierd statutul și identitatea socială. Voi deveni o tablă goală în care medicii să-și proiecteze propriile părtiniri și prejudecăți. Această este cea mai rea parte a a fi un pacient cu durere. Îți dezbrăcă demnitatea și stimă de sine”. Când demnitatea și valoarea de sine scad, persoană cu durere persistentă devine și mai vulnerabilă și poate ceda mai ușor stigmatizării, ducând adesea la suferință morală, neîncredere în sistemul de sănătate, pierderea relațiilor și incapacitatea de a fi tratat în mod eficient pentru ei. durere (Craig et al., 2020).
Cum poate fi optimizat gestionarea durerii în acest mediu confuz din punct de vedere moral?
Investigarea
intenționată a semnificației morale a durerii: aplicare
practică
Datorită semnificației morale inerente a durerii,
utilizarea eticii narative pentru a încadra investigarea
intenționată a experienței durerii persoanei ar trebui luată în
considerare pentru o adevărată abordare holistică a gestionării
durerii (Green, 2011). Investigarea intenționată a descrierii de
către o persoană a semnificației morale a durerii sale prin
ascultarea activă a poveștilor sale poate oferi o perspectivă
excelentă asupra direcției de tratament cel mai eficient și ar
trebui să facă parte din evaluarea durerii, în special a celor a
căror durere nu răspunde la tratament.
În aplicarea practică, desigur, cum intenționează furnizorul de servicii medicale)să se intereseze despre povestea unei persoane despre durerea să? Poate părea ciudat sau intruziv să întrebi pe cineva despre „sensul moral” al durerii sale – și probabil că nu este o idee bună să-l abordezi direct folosind cuvântul„moral”, în mare parte datorită societății noastre moral pluraliste.
Cu toate acestea, atragerea poveștii unei persoane despre debutul durerii sale, călătoria prin opțiunile de tratament și modul în care s-a simțit pe parcurs este rareori dificilă. Majoritatea oamenilor tânjesc să-și spună povestea unor ascultători implicați. De exemplu, cum se poate află povestea unei persoane care suferă de zeci de ani de dureri cronice de spate care nu au răspuns la multe tipuri de tratament, inclusiv opioide, intervenții chirurgicale și injecții? Este nevoie de timp pentru a auzi povestea lor, dar poate fi util.
Concluzii
Deși nu este adesea considerată, durerea are un sens moral, a cărui esență poate fi auzită prin cuvintele exprimate de mulți dintre cei care experimentează suferința.
Putem rezolva ceva? Poate că într-o societate idealistă în Cre oamenii ar consideră că au la dispoziție suficient timp sau dacă fenomenologia ar redeveni o abordare explicativă, deși...
De fapt, în primul rând ar fi necesară conceptualizarea și măsurarea mai riguroase a însăși „durerii cronice”/ durerii.
Referințe:
D.S. Goldberg, The bioethics of pain management: Beyond opioids
Routledge (2014)
I. Edwards, M. Jones, M. Thacker, L.L. Swisher, The moral experience of the patient with chronic pain: Bridging the gap between first and third person ethics
Pain Medicine, 15 (3) (2014)
M. Nickerson, The deserving patient: Blame, dependency, and impairment in discourses of chronic pain and opioid use
Dissertations & Theses (2016)
S. Kaulitzki, Rethinking chronic pain, Lancet, 391 (2017)
K.D. Craig, C. Holmes, M. Hudspith, G. Moor, M. Moosa-Mitha, C. Varcoe, B. Wallace,Pain in persons who are marginalized by social conditions, Pain, 161 (2) (2020)
C.R. Green, Being present: The role of narrative medicine in reducing the unequal burden of pain, Pain, 152 (5) (2011)