Treceți la conținutul principal

Postări

Liderul și hubris

  Sindromul Hubris  Spre deosebire de majoritatea tulburărilor de personalitate, care apar la vârsta adultă timpurie, considerăm sindromul hubris ca fiind în curs de dezvoltare numai după ce puterea a fost menținută pentru o perioadă de timp și, prin urmare, se manifestă la orice vârstă. În acest sens, urmează o tradiție care recunoaște existența schimbării patologice a personalității, cum ar fi cele patru tipuri din ICD-10: - schimbarea durabilă a personalității după traume - boli psihiatrice, dureri cronice sau tip nespecificat H u bris  este adesea văzut ca o extindere naturală a încrederii și ambiției cerute de oricine caută putere. În timp ce mulți ar putea considera că hibri s  este o parte nefericită a liderilor, ei cred, de asemenea, că cel puțin un anumit nivel de  h u bri s  este prețul de plătit pentru o conducere excelentă. Lord Owen, fost medic, politician și secretar britanic din 1977-79, și acum membru al Camerei Lorzilor și psihiatru Jonatha...

Melancolia dincolo de poezie.

 Voi începe acest articol despre melancolie cu o prezentare clasică din orientarea psihodinamică mai mult sau mai puțin actuala, dar prezenta într-un aricol din acest an inspirat de cartea Meaningless Suffering . Jacques Lacan și Melanie Klein, psihanalisti cunoscuți în domeniul lor propun că negativitatea – ceea ce Lacan numește „lipsă de ființă” și Klein numește „poziția depresivă” – este intrinsecă ontologiei umane în moduri care exclud posibilitatea unui remediu definitiv pentru sentimente (existențiale) de pierdere, lipsă, traumă, înstrăinare, dislocare, dezorientare și dezamăgire. Totuși, obiectivul discursului nu este de a prezenta un portret deznădăjduit al condiției umane, ci, dimpotrivă, de a susține că doar atunci când subiectul înțelege că nu există leac pentru negativitatea sa constitutivă poate începe să trăiască la maxim. a potențialului său: departe de a fi un impediment pentru o viață plină de sens, negativitatea nu servește doar ca o condiție prealabilă pentr...

 Anxietate, depresie și durerea de șold

Durerea de șold este un simptom comun și debilitant experimentat de persoanele de toate vârstele. Două cauze frecvente ale durerii de șold la indivizii tineri și activi sunt impingementul femoroacetabular și rupturile labrale. Alte cauze ale rupturii labrale includ displazia de șold și leziunea traumatică acută. Impactul bunăstării mintale asupra rezultatelor artroscopiei de șold este apreciat. Din păcate, literatura de specialitate privind conservarea șoldului nu a dedicat mult efort studiului său primar. Există o evoluție pozitivă pentru măsurarea și raportarea rezultatelor subiective validate raportate de pacient și obiective măsurate de clinician. În cinci recenzii sistematice mari recente privind intervenția chirurgicală de conservare a șoldului [21–25], au fost utilizate câteva zeci de scoruri ale rezultatelor raportate de pacient, dar nici unul nu a fost un chestionar dedicat de bunăstare mentală. Într-un sondaj separat al chirurgilor de conservare a șoldului care se într...

Soare de noiembrie

    Cine am fost ieri? Cine sunt astăzi? Două întrebări cu răspuns neconcludent care totuși pot deschide calea către conștientizări fragile. Să fi fost sau să fiu  în virtutea comparației  devine marea întrebare cu precădere pe coloristica aurie-roșiatică nostalgică de toamn ă . Toamna ar putrea fi, contraintuiriv, un anotimp al noilor începuturi, un paradox al finalului de an care se apropie. Dacă ai mai citit acest blog, știi deja că finalul este un început. Dacă ai interesul și curajul să priveșți în jurul tău natură nu chiar vivace dincolo de cea de pe un monitor sau creațiile A.I., o frunză poate fi caleidoscop pentru existența ta. Acest fapt se poate întâmpla doar dacă te retragi la marginea multiplelor „must do” pragmatice poate și carieriste. Să-ți permiți să fii puțin nostalgic, puțin melancolic și anti rutina termenelor urgente care nu sunt deloc urgente. Acesta ar putea deveni un nou „must do”. Dar nu, fără obligații! Poate doar un nou obiectiv.

Relaxare

  Vrei să scapi de stres si nu știi cum? Esti distrat (ă) ? Nu te mai poți concentra pentru că mintea ta se concentrează pe ce vrea ea? O posibilă soluție la aceste problematici ar putea fi mindfulness. Mindfulness este o abordare terapeutică, dar nu doar, o poți practica şi-n afara psihoterapiei ca tehnică de relaxare/imagerie prin care se reduce vulnerabilitatea cognitivă la stres, direcționând în mod intenționat atenția către experiențele momentului prezent, cu o atitudine de curiozitate și acceptare . Diferențele individuale ale nivelurilor de atenție „dispozițională” pot fi evaluate atât la adulți , cât și la copii / adolescenți , cu niveluri mai ridicate asociate cu o mai bună abilitate pentru mindfulness si funcționare  mai buntă pentru o serie de rezultate psihologice și fizice de sănătate. Abilitățile mindfulness pot fi sporite prin instruire și s-au dezvoltat o serie de Intervenții bazate pe Mindfulness (MBIs) pentru a îmbunătăți ac...

conceptul de zero pentru creier

  Ai auzit vreodată adresându-i-se cuiva caracterizarea umilitoare sau pe un ton de umor negativ „Ești un zero sau un nimic!” generând imagine devalorizatoare în persoană în cauza cu posibilă anxietate poate chiar socială sau stări depresive viitoare? Conceptul de număr zero a fost esențial pentru dezvoltarea sistemelor numerice și a matematicii și este considerat pe scară largă că una dintre cele mai importante realizări culturale ale umanitățîi. „Spre deosebire de alte numere precum unu, doi sau trei, care reprezintă cantități numărabile, zero înseamnă absența a ceva numărabil și, în același timp, are încă o valoare numerică”, spune co-autorul corespondent prof. Florian Mormann de la Departamentul de Epileptologie care este, de asemenea, membru al zonei de cercetare transdisciplinară (TRA) „Life & Health” de la Universitatea din Bonn. O scurtă sinteză din istoria lu Zero și Nimic Apariția lui Zero se desfășoară treptat în mai multe etape din istoria umanității, ont...

Avatarurile modernității, noua societate online

Dorința de aderare la un grup este colosală. Aceasta vine împreuna cu a te simți valorizat adică mai plastic spus „că eși cineva” necontând prea mult prin ce anume. Oricum ar fi, scrieri despre schimbarea valorilor abundă în media, dar nu doar acolo deci.... Personal, nu consider un act de iresponsabilitate faptul că se preferă comunicarea în grup, adică tuturor sau nimănui, suprimandu-se dorința, poate chiar curajul de a te adresa unei persoane. Competiția este din nou ceva idealizat. A avea titluri, statut face persoană să-l identifice cu sinele. „ -Ce poți spune despre t ine? - Am studiat la X universitate și sunt..lucrez la..” În ce mă privește, tezonez în continuare cu conținutul în formă lungă (mai mult de un paragraf, oricum) și fotografiile cum poate că ți-ai dat seama, cititorule. Nu creez continut pentru majoritate și nici nu postez, în general, despre subiecte în trend deci nu mă aștept la vizualizări colosale.   După această semi-confesune, gândește-te la ...