Cine am fost ieri? Cine sunt astăzi? Două întrebări cu răspuns neconcludent care totuși pot deschide calea către conștientizări fragile. Să fi fost sau să fiu în virtutea comparației devine marea întrebare cu precădere pe coloristica aurie-roșiatică nostalgică de toamnă.
Toamna ar putrea fi, contraintuiriv, un anotimp al noilor începuturi, un paradox al finalului de an care se apropie. Dacă ai mai citit acest blog, știi deja că finalul este un început.
Dacă ai interesul și curajul să priveșți în jurul tău natură nu chiar vivace dincolo de cea de pe un monitor sau creațiile A.I., o frunză poate fi caleidoscop pentru existența ta.
Acest fapt se poate întâmpla doar dacă te retragi la marginea multiplelor „must do” pragmatice poate și carieriste. Să-ți permiți să fii puțin nostalgic, puțin melancolic și anti rutina termenelor urgente care nu sunt deloc urgente.
Acesta ar putea deveni un nou „must do”. Dar nu, fără obligații! Poate doar un nou obiectiv.
