Dorința de aderare la un grup este colosală. Aceasta vine împreuna cu a te simți valorizat adică mai plastic spus „că eși cineva” necontând prea mult prin ce anume. Oricum ar fi, scrieri despre schimbarea valorilor abundă în media, dar nu doar acolo deci....
Personal, nu consider un act de iresponsabilitate faptul că se preferă comunicarea în grup, adică tuturor sau nimănui, suprimandu-se dorința, poate chiar curajul de a te adresa unei persoane.
Competiția este din nou ceva idealizat. A avea titluri, statut face persoană să-l identifice cu sinele.
„-Ce poți spune despre tine?
- Am studiat la X universitate și sunt..lucrez la..”
În ce mă privește, tezonez în continuare cu conținutul în formă lungă (mai mult de un paragraf, oricum) și fotografiile cum poate că ți-ai dat seama, cititorule.
Nu creez continut pentru majoritate și nici nu postez, în general, despre subiecte în trend deci nu mă aștept la vizualizări colosale.
După această semi-confesune, gândește-te la ce apeciezi și cine „ești” și vrei să devii în modernitate.