Fii uimit!

 

Merită să repetăm faptul că ceea ce face viața posibil de trăit este capacitatea si dorința noastră – de a ne deplasa prin lume cu mirare. Cel mai minunat lucru despre mirare este că nu cunoaște nicio scară, nicio clasă, nicio categorie - poate fi găsită într-o mușcata sau într-o galaxie, în sunetul unui pârâu sau în Variațiunile lui Goldberg. „O frunză de iarbă nu este mai puțin decât munca de călătorie a stelelor”, a scris Walt Whitman, veșnicul patron al minunării.

Mirarea, la urma urmei, este ceea ce căutăm atunci când căutăm și cea mai bogată recompensă pentru a învăța cum să privim. G.K. Chesterton știa acest lucru când, în minunata sa meditație asupra păpădiei și a sensului vieții, a observat că obiectul vieții creatoare, al vieții pline, este să sape după „răsăritul scufundat al minunării”. Dylan Thomas știa asta recunoașterea faptului că „copiii cu mirare care privesc stelele, scopul și sfârșitul”. Rachel Carson știa asta când a insistat că cel mai mare cadou pe care un părinte îl poate oferi unui copil este „un sentiment de mirare atât de indestructibil încât să dureze toată viața, ca un antidot nesfârșit împotriva plictiselii și a dezamăgirilor din anii următori, a preocupării sterile pentru lucruri. care sunt artificiale, înstrăinarea de sursele puterii noastre.”

Goethe știa asta când a exclamat: „Sunt aici, ca să mă întreb!”

Cum să trăim în această cunoaștere cu capacitatea deplină a potențialului nostru creat este ceea ce Hermann Hesse (2 iulie 1877 – 9 august 1962) explorează într-o reflecție veche de un secol, inclusă în Fluturi: Reflections, Tales, and Verse

“Mirarea este locul unde începe și, deși mirarea este și locul unde se termină, aceasta nu este calea zadarnică. Fie că admiri un petic de mușchi, un cristal, o floare sau un gândac de aur, un cer plin de nori, o mare (…) ori de câte ori experimentez o parte din natură, fie cu ochii mei, fie cu altul dintre cele cinci simțuri, oricând simt atras, fermecat, deschizându-mă momentan către existența și epifaniile sale, chiar acel moment îmi permite să uit lumea avară și oarbă a nevoii umane și, mai degrabă decât să gândesc sau să dau ordine, mai degrabă decât să dobândesc sau să exploatez, să lupt sau să organizez, tot ce am a face în acel moment este „mirare”, ca Goethe, și nu numai că această mirare/minune îmi stabilește fraternitatea cu el, cu alți poeți și cu înțelepți, ci mă face și un frate cu acele lucruri minunate pe care le văd și le experimentez ca lumea vie: fluturii. și molii, gândaci, nori, râuri și munți, pentru că, în timp ce rătăcesc pe calea minunii, scap pentru scurt timp din lumea separării și intru în lumea unității."

https://www.themarginalian.org/2019/12/17/sarah-kay-astronaut-whitman/?mc_cid=a8fb98eed1&mc_eid=f3227f1e12

https://www.themarginalian.org/2022/06/12/g-k-chesterton-dandelion/?mc_cid=a8fb98eed1&mc_eid=f3227f1e12

https://www.themarginalian.org/2023/05/16/steinbeck-wonder/?mc_cid=a8fb98eed1&mc_eid=f3227f1e12

https://www.themarginalian.org/2020/10/27/dylan-thomas-being-but-men/?mc_cid=a8fb98eed1&mc_eid=f3227f1e12

https://www.worldcat.org/title/1383674079?mc_cid=a8fb98eed1&mc_eid=f3227f1e12