Treceți la conținutul principal

Like!

Intelectualul și inteligența

 

Viața îmi oferă dovezi ale caracteristicilor,comportamentelor mai puțin inteligente ale oamenilor inteligenți: indolență , amânare, “uitare” sau nepăsare față de ce și-au asumat nu cu mult timp în urmă.. și nu vorbim despre alzheimer.

Să nu mă îndoiesc și de inteligența acestor oameni atât de inteligenți? De fapt este recunoscut scolastic faptul că inteligența (IQ) este un doar concept măsurat cu scale de măsurare a IQ-ului.

Primul lucru pe care studenții la psihologie îl învață despre inteligență este că ea este ceea ce măsoară un test IQ.  Teoriile actuale argumentează că inteligența este mai mult decât atât.

Acum, nu putem ignora noua perspectivă a inteligenței artificiale (IA).

Cine afirmă că sunt inteligenți? Probabil chestionarele IQ imperfecte  controversate  și ego-ul persoanelor inteligente.

Îmi aduc aminte siparafrazez replici dintr-o operă a lui G.B. Shaw.

- Nu cred că lumea asta este așezată cum trebuie.

- De ce nu am lua lumea așa cum este? Cred ca noi nu suntem deloc așezați cum trebuie.

Eu nu-i critic aspru sau generalizez. Fiecare om duce-n spate limitele lui.  Mă aștept la orice.


Referințe, totuși:

Van Der Maas, Han, et al. “Intelligence Is What the Intelligence Test Measures. Seriously.” Journal of Intelligence, vol. 2, no. 1, Feb. 2014, pp. 12–15. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.3390/jintelligence2010012.

Boring, E.G. Intelligence as the tests test it. New Repub. 1923, 36, 35–37

Bojić, Ljubiša, et al. “CERN for AI: A Theoretical Framework for Autonomous Simulation-Based Artificial Intelligence Testing and Alignment.” European Journal of Futures Research, vol. 12, no. 1, Aug. 2024, p. 15. DOI.org, https://doi.org/10.1186/s40309-024-00238-0.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.