Ajunul Crăciunului

 

A fost o zi de beznă atât de prelungă încât  senzația că lumina ar fi dispărut definitiv. Rotocoale de apă ricosau în ferestre în spatele cărora alte rotocoale, de fum, se învârteau că o vată, parcă ar fi fost nori albi.

O minte naivă ar fi crezut că Moș Crăciun s-a rătăcit și nu-și va mai găsi drumul secular în acea seară de beznă și ea. Nopțile sunt misterioase. Aceleași minți au avut puterea de a crede în magia și atotputernicia lui Moș Crăciun și a iluziilor.

Vântul zbura păsările din copaci și totuși..

În viscolul de vânt și ploaie stârnit doar o pasăre se clatină indiferență la urgia aparență cel puțin,în vârful crengii unui copac. Ca un simbol că binele există încă.