Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Imag.: Freepik Când ai citit ultima dată un articol în presă despre un eveniment negativ care ar avea drept “cauze” (așa ți s-a comunicat/ ți s-a indus) în spate personaje cu posibile tulburări mintale? Nu doar articole , ci si video cu informa ț ii eronate exist ă -n social media . Mass-media este adesea identificată că fiind parțial responsabilă pentru creșterea stigmatizării tulburărilor mintale prin reprezentările lor focalizate negativ. Pentru mulți ani, programele de formare au educat jurnaliștii despre cum să raporteze boli mintale pentru a reduce stigmatizarea. Ziarele au a fost un instrument semnificativ de diseminare publică, dar în mod obișnuit stigmatizează persoanele cu boli mintale, așa cum s-a arătat prin analize în Australia (Huang și Priebe, 2003), Brazilia (Bonilha Dubugras și colab., 2011), Canada (Stuart, 2003), Croația (Rukavina și colab., 2010), Germania (Nowack și colab., 2011), Italia (Magliano și colab., 2011) etc. Multe programe de jurnalism...

*  Lumea modernă crede că poate construi ceva durabil, chiar măreț rapid: investind puțin timp și efort. Degringolada în are se învarte indusă în eroare de “noutățile” care îi captează atenția zilnic sau la secundă chiar,  a adus-o poate în această stare de fapt. Dar, toate-s vechi și noi sunt toate, poate în altă formă doar. Poate că “fake news” este parodia epocii în care trăiește această…. modernitate. ** Este o experiență și aceea de a trăi și asista ne întamplarea și a persista în această stare de fapt. Nu recomand nimănui decât atât cât ar menține încrederea în unii oameni ca apoi să se infirme. P oți să nu iei "totul chiar atât de în serios" și ai trecut.. pe lângă. *** Atunci când accepți coordonarea unui proiect care nu prea mai funcționează îți asumi lucrul overload de la început. De ce? Poate din încrederea (sau iluzia) că lucrurile se vor schimba, adică oamenii vor deveni/ tu vei face ca ei să devină mai responsabili, mai conștienți de în ce s-au i...

Zboruri  și flori Am fost printre zboruri și flori. Acum, încă mai simt efectele benefice (va urma un articol despre efectele de a călători) ale mini-călătoriei nisipoase-acvatice. Încă mai închid ochii și aud clipocit de ape și văd zboruri de păsări.

 Mediul natural, oamenii “din alte locuri” ,valurile care sfidează rigoarea parcă m-au adus mai aproape de mine. Mi-am dat seama încă o dată că detașarea este importantă pentru a decide corect și că fiecare om percepe în felul lui. Sunetele pescărușilor (nu le-aș n u mi cântece, sunt atât de variate), întinderea fără limte mi-au facilitat relativizarea sigur. (va urma Ape adânci 2 cu detalii)

  https://unsplash.com/photos/-uHVRvDr7pg Fericirea este a eztraverti ț ilor, a entuzia ș tilor și a optimi ș tilor. A crede asta te aduce mai aproape de concluziile cercetărilor imperfecte și de viață, imperfectă și ea. Nu-mi place să asociez fericirea cu ceva atât de mercantil cum poate fi munca. La fel, nici cercetările care arată că starea de bine a salariaților și a echipelor este benefică marilor,corporații și afacerilor. Însă așa este. Fericirea sub formă de stări și emoții plăcute, bunăstare și atitudini pozitive a atras atenția din ce în ce mai mult pe parcursul cercetării psihologice. S-ar putea spune că este un subiect preferat. Fericirea este un subiect din ce în ce maiproeminent în mediul academic, cu o gamă în plină dezvoltare de cercetări asupra diferitelor sale aspecte. Printre cele mai dinamice și interdisciplinare lucrări din acest domeniu se numără studiile care explorează nenumărații de factori care o influențează. Numai să vezi câți sunt și-nnebunești....

    Ajung în parc și rapid văd vreo 2 grupuri de copii cam de clasa primară care probabil că în ziua liberă de la școală (greve, greve) veniseră cu profesorii la iarbă verde, aer curat . Venisem pentru liniște, dar parcă era o zi a copiilor sărbătorită în avans. Nu mi-a displăcut deloc. Copaci verzi halucinanți, o aromă de verde (facem abstracție că o motocoasa se auzea în fundal). Cobor și apoi urc și iar cobor  și  iar urc âteva platforme înclinate pe care le-am preferat (să spunem așa conform iluziei liberului arbitru) treptelor  care abia acum, în memorie, mi se  par multe). Ajung pe malul lacului. Un vânt ușor îmi brăzdează fața și o priveliște m-a făcut și mai prezentă decât eram. Pe lângă bărci și vapoare am zărit niște…. rațe. Bineînțeles că Olympus al meu abia le aștepta. Câteva cadre surprinse cu ceva răbdare. După un timp, si grupul de copii a ajuns să vadă cu mare mirare și încântare rațele, excla...

  Subiectul  acestor rânduri este foarte puțin romantic, contrar a ceea ce  ar putea sugera titlul, Debussy sau imaginea. Nu sunt un om pro-forma. Nu fac lucrurile pro-forma.Nu-mi plac formalitățile și nici oamenii care le înconjoară. Fac ceea ce fac pentru că îmi place fără să aspir cu interes la statut sau glorie, fără pedanterie. Interacțiunile și interlocutorii mi  le  aleg singură. Desigur că există și imprevizibil. Este atât de greu să fii simplu, dar eu încerc sa fiu.   Discreția nu este contagioasă, spunea Cioran și nu doar el. Nu poate exista o pandemie de discreție, de indiscreție și paradă, da, insa nu i se recunoaste nocivitatea  potențială , desigur. Efecte negative există deja dacă privim atent sau nici chiar atât de atent în jur. A fi discret înseamnă a lasă loc misterului să te înconjoare fără să respingă. Înseamnă și a nu intra brusc în conștiința cuiva ci a lasă/invita la descoperire. Aici ai putea crede că sunt na...