Treceți la conținutul principal

Like!

Fericirea și munca

 

https://unsplash.com/photos/-uHVRvDr7pg

Fericirea este a eztravertiților, a entuziaștilor și a optimiștilor. A crede asta te aduce mai aproape de concluziile cercetărilor imperfecte și de viață, imperfectă și ea.

Nu-mi place să asociez fericirea cu ceva atât de mercantil cum poate fi munca. La fel, nici cercetările care arată că starea de bine a salariaților și a echipelor este benefică marilor,corporații și afacerilor. Însă așa este.

Fericirea sub formă de stări și emoții plăcute, bunăstare și atitudini pozitive a atras atenția din ce în ce mai mult pe parcursul cercetării psihologice. S-ar putea spune că este un subiect preferat.

Fericirea este un subiect din ce în ce maiproeminent în mediul academic, cu o gamă în plină dezvoltare de cercetări asupra diferitelor sale aspecte. Printre cele mai dinamice și interdisciplinare lucrări din acest domeniu se numără studiile care explorează nenumărații de factori care o influențează. Numai să vezi câți sunt și-nnebunești.

Acestea acoperă mai multe subiecte și domenii de cercetare, de la fiziologie și identitate până la politică și economie, acoperind analize atât la nivel individual, cât și național. Printre„condițiile” generale care contribuie la crearea complexă a fericirii sunt:

  • temperamentul, personalitatea
  • sănătatea,
  • condițiile demografice,
  • relațiile și comunitățile,
  • cultura,
  • economia,
  • egalitatea,
  • experiențele la locul de muncă.

Teoretic, cele enumerate mai sus constituie „condiționalitatea multidimensională” (adică acele condiții care contribuie la apariția acesteia, care interacționează în moduri complexe).

Bunăstarea angajaților este o construcție multidimensională, deci practici de muncă de înaltă performanță pot avea efecte diverse asupra diferitelor sale dimensiuni și asupra diferitelor persoane.

Totuși, în prezent, nu există nicio concluzie convingătoare cu privire la posibilitatea unor astfel de efecte ,Cercetătorii s-au concentrat pe dimensiuni unice ale bunăstării în timp ce utilizează diverse proiecte de cercetare.


https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/17439760.2021.1991453

https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/09585192.2019.1695647

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1468-2370.2009.00270.x


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.