*
Lumea modernă crede că poate construi ceva durabil, chiar măreț rapid: investind puțin timp și efort. Degringolada în are se învarte indusă în eroare de “noutățile” care îi captează atenția zilnic sau la secundă chiar, a adus-o poate în această stare de fapt. Dar, toate-s vechi și noi sunt toate, poate în altă formă doar. Poate că “fake news” este parodia epocii în care trăiește această…. modernitate.
**
Este o experiență și aceea de a trăi și asista ne întamplarea și a persista în această stare de fapt. Nu recomand nimănui decât atât cât ar menține încrederea în unii oameni ca apoi să se infirme. Poți să nu iei "totul chiar atât de în serios" și ai trecut.. pe lângă.
***
Atunci când accepți coordonarea unui proiect care nu prea mai funcționează îți asumi lucrul overload de la început. De ce?
Poate din încrederea (sau iluzia) că lucrurile se vor schimba, adică oamenii vor deveni/ tu vei face ca ei să devină mai responsabili, mai conștienți de în ce s-au implicat. Dar când trimiți remindere repetate etc.și nu renunți ce se află la mijloc? O combinație perfidă între o naivă încredere pentru că “speranța nu moare niciodată”, abilități personale reduse de gestionare și puțin masochism? Complexul salvatorului? Poate multe altele?
Intenționat am exclus varianta “nu ai cu cine” care poate este cheia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!