Treceți la conținutul principal

Like!

Reflecții sub lumina lunii

 

Subiectul  acestor rânduri este foarte puțin romantic, contrar a ceea ce  ar putea sugera titlul, Debussy sau imaginea.




Nu sunt un om pro-forma. Nu fac lucrurile pro-forma.Nu-mi plac formalitățile și nici oamenii care le înconjoară. Fac ceea ce fac pentru că îmi place fără să aspir cu interes la statut sau glorie, fără pedanterie. Interacțiunile și interlocutorii mi le aleg singură. Desigur că există și imprevizibil.

Este atât de greu să fii simplu, dar eu încerc sa fiu.

 
Discreția nu este contagioasă, spunea Cioran și nu doar el. Nu poate exista o pandemie de discreție, de indiscreție și paradă, da, insa nu i se recunoaste nocivitatea potențială, desigur. Efecte negative există deja dacă privim atent sau nici chiar atât de atent în jur. A fi discret înseamnă a lasă loc misterului să te înconjoare fără să respingă. Înseamnă și a nu intra brusc în conștiința cuiva ci a lasă/invita la descoperire. Aici ai putea crede că sunt naivă. Cine mai are timp să facă asta? Cine are.

Unii oameni livrează ce-i mai semnificativ despre ei, începând cu familia din care provin etc.Nu discut aici trasaturi de personalitate care predispun la un astfel de comportament. 

Nu invit la conservarea de secrete, dar nici la dezvăluirea  dintr-o dată sau prea des indiferent de context și mai ales, nu în fața celor care nu au nevoie să afle.

În spatele cortinei relaționale se află ceva nedezvaluit, poate doar intuit, oricum.





Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Odată ca niciodată

Ea vea pantofi mici   ş i   ro ş ii   l ă cui ţ i, de o m ă rime aproximativ ă   cu ce înc ă l ţ a ea de obicei.  Dar num ă rul de la pantofi era un am ă nunt neglijabil, oricum nu un obstacol pentru ce urma s ă   se întâmple. Important ă   era   ocazia   pentru care îi alesese dintr-un magazin f ă r ă   prea multe variante de m ă rimi la ace ş ti pantofi, în orice caz. Nu conta dificultatea de a coborî aproape un etaj cu ei, mai mult împiedicându-se în vârfurile acestor pantofi cam mari, dar   ro ş ii . Culoarea devenea esen ţial ă . Cu atât mai pu ţ in cum ar fi reu ş it s ă   parcurg ă  câ ţ iva metri pe asfalt nu o interesa. S ă   nu mai vorbim despre  urcatul aceluia ş i etaj in virtutea reversibilit ă ţ ii ac ţ iunilor.. din nou nesemnificativ. Ea, cu pantofii ei ro ş ii, era o Dorothy din vr ă jitorul din Oz, în realitate, ce-i drept. Care realitate? A ei ...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Despre ploaie

Aceasta nu este o recenzie a c ă r ţ ii “Despre ploaie” a lui Martin Page, cum poate v-ar sugera titlul, pentru cunoscatori, ci doar parte din efectul ei ş i… al ploii. Ce facem când plou ă ? Ne ascundem, ne retragem, ne ap ă r ă m de ea ? În general, da. Totu ş i, Martin Page este un pasionat de ploaie (poate ş i tu ?). “Nu-mi amintesc prima mea întâlnire cu ploaia. Cred c ă nu mi-a pl ă cut prea tare atingerea ei rece ş i m ă run ţ it ă . Înve ţ i s ă iu be ş ti ploaia a ş a cum înve ţ i s ă iube ş ti vinul: mai întâi te strâmbi c ă s ă pari diferit ş i cu riscul de a nu- ţ i face cunoscute gusturile. C ă orice iubire adev ă rat ă , ea necesit ă inventivitate ş i o anumit ă experien ţă de via ţă . Cu toate, acestea, nu putem spune c ă ploaia ş i vinul ac ţ ioneaz ă la fel asupra psihicului. Ebrietatea cauzata de vin nu are nevoie s ă fie înv ăţ at ă . Be ţ ia ploii li se ofer ă numai celor care o aleg.” Ce faci atunci când plou ă ? (o alegi ?...
Trimiteți un comentariu
Read more »

Umorul negru nu este totuşi chiar atât de negru

Ţi s-a întâmplat să fii în preajma unei persoane care glumeşte.... macabru? Ce-ai f ă cut atunci?Eşti chiar tu o astfel de persoană şi îţi place să atragi atenţia celorlalţi în modul acesta?   Nu toată lumea poate înţelege o glumă (am mai scris despre asta pe blog) ş i chiar mai pu ț ini pe cele... întunecate . Râzi la glumele sinistre (poate chiar le creezi?), de ex. despre moarte  sau boal ă, sau  cel puţin te fac să zâmbeşti în timp ce ceilalţi tac, sunt  ş oca ţ i sau poate se simt ruşinaţi chiar de faptul că sunt atunci în apropierea ta?  Într-adevăr, uneori, oamenii pot deveni lipsiţi de orice reacţie şi poate chiar jigni ț i de umorul negru .  La mine, reac ţ iile sunt amestecate. Cu toate acestea, dacă te afli printre pu ț inele  persoane care râd în fa ț a macabrului, situaţia nu este chiar atât de.. neagră..  Cum aşa? Noi cercetări sugerează că oamenii care iubesc glumele întunecate au un nivel crescut al i...
Trimiteți un comentariu
Read more »