Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Precis nu o mai ții minte. De fapt, poate că niciodată n-a fost în memoria ta. Mai știi tu că îți amintea să-ți aminteşti de ea şi de ceea ce însemna ea atunci? Poate pentru asta s-au inventat telefoanele. Întrebarea cea mai bizar ă sau cea mai crunt ă dac ă  vrei,  este de ce ea te ţine minte? O capacitate hipermnezică a ei?  Hmm, ca mai toate întrebările de răscruce pe care fie refuzam să ni le adresăm, fie o facem prea târziu, nu găsim răspuns. Poate că răspunsul chiar nu exist ă  deci ar trebui inventat. Ea nu face asta. Ea nu se joacă de-a adevărurile. Sau poate că nici întrebarea n-ar trebui să existe, iar întâmplarea a fost doar un punct de echilibru sau dezechilibru în furtuna timpului. Adesea o aud murmurând ca vorbind cu sine. "Vraja a ceea ce se vede, a fizicului nu e vrajă adevărată. E vraja doar pentru necunoscători." Eu nu sunt ea în totalitate, dar îi simt şi aud gândurile, sunt de acord cu ea, uneori.

Recunosc și nu e de mirare că sărbătorile din acest an sunt cele mai atipice din câte am trăit. Sigur vor rămâne în memoria mea ca un panaceu inextricabil ușor grotesc, dar cu valenţe cumva revelatoare pentru cine sunt și cine sunteți voi, ceilalți.  Umanitatea însăşi nu va uita, istoria, la fel! Totuși, răul nu e chiar atât de rău.Ca o agnostică ce sunt nu-mi preiau Lumina prin dogmele religioase sau ritualuri.Cum ajunge lumină la mine (dacă ajunge)? Ei bine, nu ştiu, dar cred că faptul că-mi plac nuanţele și tolerez griurile cele mai întunecate este lumina mea, a unei persoane cu mare deschidere spre a experimenta noul, de data aceasta impus dinafară. Marea provocare pentru noi toti o constituie puterea de a transfera plăcerea apropierii fizice în cea a apropierii spirituale. Caută oameni asemănători ție și descoperă-i! Redescoperă-te si reinventează-te chiar pe tine!

https://ww https://ro.pinterest.com/pin/540502392774302486/?lp=true "O emoție pur umană este o lipsă de identitate", a afirmat William James în teoria revoluționară din 1884 despre cum trupurile noastre ne afectează sentimentele. Două generații mai târziu, Rilke scria : "Nu sunt unul dintre cei care neglijează corpul pentru a face din el o jertfă de sacrificiu pentru suflet, deoarece sufletul meu nu ar fi dispus să fie servit în o astfel de modă ". Și totuși, în secolul de atunci 19), am făcut puține progrese în ceea ce privește înțelegerea - și mai puțin folosirea - a dialogului inextricabil între corpul fizic și peisajul interior psihoemoțional pe care îl numim "suflet". Nicăieri această relație nu este esențială, dar este mai periclitată decât vindecarea noastră de la traume și nimeni nu a oferit o abordare mai luminantă, simpatică și constructivă a unei astfel de vindecări decât psihiatrul olandez din Boston și cercetătorul PTSD, Bessel van

Încercând să-mi ordonez monștrii din bibliotecă (ca și cum ar fi ușor să faci asta cu monștrii..), ochii mi-au căzut pe o carte cumpărată cam demult, pe vremea naivităţii mele în psihologie, nu ca acum m-aș considera vreo expertă,doar atât cât permit 5 ani de formare în domeniu + studiu continuu individual:”Despre fenomenul spiritului în artă și știința”, C.G. Jung. Acum mi-au atras atenția (departe de fascinaţia de la prima citire) câteva rânduri, mai exact un capitol din care am extras rândurile cu care și sunt complet de acord, anume :

Când ți se sugerează să petreci câteva minute singur comentezi astfel (cel puțin pentru tine), nu-i așa? „Sunt prea ocupat să-mi fac timp pentru mine” sau „Nu pot sta liniștit. Trebuie să fiu productiv. ” Inserarea a puțină solitudine în programul tău completat nu este o pierdere de timp. Cu cât sunteți mai aglomerat, cu atât este mai probabil să beneficiezi de un timp cu tine însuți. Există o multitudine de studii care susțin beneficiile singurătății. Iată doar câteva motive susținute de știință pentru a petrece timpul singur: Timpul petrecut singur crește empatia. Când petreci timp cu un anumit cerc de prieteni sau colegi, dezvolți o mentalitate „noi vs. ei”. Petrecerea timpului singur ajută la dezvoltareacompasiune pentru persoanele care s-ar putea să nu se încadreze în „cercul tău interior”. 2. Solitudinea crește productivitatea, surprinzător, poate. Deși atât de multe birouri au început să creeze planuri deschise, astfel încât toată lumea poate comu

Aceasta este o perioadă cu siguranță imprevizibilă și care impune reguli  de convieţuire și mai ales de vieţuire individuală noi și cumva neplăcute așa cum este aproape mereu noul la început. Despre ce vorbesc? Ce vreau să spun? Știi și tu asta așa că nu o să repet (nu prea-mi plac repetiţiile).  Oricum ar fi, este clar ceva: regulile s-au schimbat momentan și noile reguli/ o parte din ele ți le stabileşti tu, autodisciplina. Acest lucru poate fi deopotrivă liniștitor și sursa de libertate deci bucurie sau stresant.. nu știi ce/cum să faci. Ești tu cu tine faţă-n faţă fără spectatori. Din punctul acesta pot debuta scenariiile. Ai o șansa în plus (mai mult timp) de a te cunoaște pe tine sau o şansă-n minus de a socializa și a te face remarcat în grupul de prieteni. Excludem comunicarea online. Este o situație cu două fete, duplicitara. Poți să o percepi ca pe o libertate nouă  sau poți simți copleşitoare lipsa oamenilor din jurul tău asociata cu vinovăţia subconştienta asumată o da

Viața mea din ultima perioadă, să spun ultimele luni, m-a surprins prin neaşteptatul cum sltfel decât neaşteptat. Se spune că răul te ia întotdeauna prin surprindere. Aș adăuga că depinde cât de anxios, ipohondru, paranoid ești. Nu continui pe linia aceasta pentru că știu că știi ce vreau a spune. Apoi, nu doresc să ajung în acest text la limitele patologiei.  Ok, ok. Răul ca răul. Dar binele? Să te ia și binele tot prin surprin dere? Ei, iată că da. Pe mine m-a cam luat prin surprindere binele în viața asta ( de o alta nu spun nimic pentru că nu sunt sigură de existența ei). Nu sunt cea mai pesimistă persoană, dar nici optimistă, cum am mai spus. Am doar micile mele așteptări de bine.Pur și simplu circumstanțele de viața care mi-au fost livrate, nu sunt sigură de contribuţia mea la unele dintre ele, au fost contradictorii. După principiul conform căruia e mai bine să regreţi ceva ce ai făcut decât ceva ce n-ai făcut (desigur că ideal ar fi să nu regreţi nimic, dar să nu de