Încercând
să-mi ordonez monștrii din bibliotecă (ca și cum ar fi ușor să
faci asta cu monștrii..), ochii mi-au căzut pe o carte cumpărată
cam demult, pe vremea naivităţii mele în psihologie, nu ca acum
m-aș considera vreo expertă,doar atât cât permit 5 ani de formare
în domeniu + studiu continuu individual:”Despre fenomenul
spiritului în artă și știința”, C.G. Jung. Acum mi-au atras
atenția (departe de fascinaţia de la prima citire) câteva
rânduri, mai exact un capitol din care am extras rândurile cu care
și sunt complet de acord, anume:
Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!