Ea 1

Precis nu o mai ții minte. De fapt, poate că niciodată n-a fost în memoria ta. Mai știi tu că îți amintea să-ți aminteşti de ea şi de ceea ce însemna ea atunci? Poate pentru asta s-au inventat telefoanele. Întrebarea cea mai bizară sau cea mai cruntă dacă vrei, este de ce ea te ţine minte? O capacitate hipermnezică a ei?

 Hmm, ca mai toate întrebările de răscruce pe care fie refuzam să ni le adresăm, fie o facem prea târziu, nu găsim răspuns. Poate că răspunsul chiar nu există deci ar trebui inventat. Ea nu face asta. Ea nu se joacă de-a adevărurile. Sau poate că nici întrebarea n-ar trebui să existe, iar întâmplarea a fost doar un punct de echilibru sau dezechilibru în furtuna timpului.

Adesea o aud murmurând ca vorbind cu sine. "Vraja a ceea ce se vede, a fizicului nu e vrajă adevărată. E vraja doar pentru necunoscători." Eu nu sunt ea în totalitate, dar îi simt şi aud gândurile, sunt de acord cu ea, uneori.