Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Am plecat de-acasă cu promisiunea ploii, dar fără umbrelă. Începusem să-mi imaginez deja picăturile mari și transparente rostogolindu-se pe geamuri, dar nu și pe trupul meu. Am așteptat cât am așteptat, dar nu prea mult pentru că mi-am adus aminte de o credința interioară: „Nu te aştepta la nimic!” Încerc.Adevărul este că nu exista niciun semn exterior al unei viitoare ploi. Doar o prognoză meteo nereuşita care nici nu prea mai avea răsunet în mintea mea și care a dispărut complet când am ajuns în taxi. Aici m-au străbătut niște valuri de căldura și curenţi mai ceva ca-n Sahara. N-am să insist pe faptul că m-a tras curentul pentru că niciun efect negativ al curentului nu este documentat de specialişti. Pe cele două geamuri din faţă și alte orificii ale vehiculului aveam acces la o climă dintr-o regiune exotică fără a pleca într-o adevărata călătorie. Așa, printre păsări, claxoane, unde radio (nici nu mai discut despre asta) și promițătoare raze solare ajung pe Podul Gr

Printre zboruri celeste si stagn ă ri, locuri generatoare de sens interior, ierburi fosintetizatoare, gr ă mezi de flori, parfumuri  şi  culori aici acum, nu acolo c â ndva!

* Ţi s-a întâmplat şi ţie vreodată poate să cunoşti o persoană şi după ce ai aflat destule (mai multe decât ai fi dorit) despre ea să fi simţit dezamăgire, chiar o imens ă nepl ăcere ? E adevărat că şi cunoa ş terea are riscurile  ei. Nu mă refer la o relaţie amoroasă care s-ar vrea a se construi. Mă refer la o persoană cu care ai fost în contact şi cu care e posibil să mai fii  pentru că viaţa e imprevizibilă, mai mult decât ne-am dori noi. Persoană capabilă să dovedească o incultură deloc conformă cu titlul ei, de exemplu? În ce mă priveşte, intoleranta îmi scade odată cu incultura observat ă , promovarea şi încurajarea ei în jur. Cultur ă  superficial ă sau de parad ă ? Asta e! ** Cu umorul fin nu ştii niciodată unde-i graniţa dintre subtilitatea neluării în serios şi o tristeţe profundă. *** Mi se întâmplă uneori ca în urma recitirii unui text să mă surprind răspunzând spontan în conversaţii cotidiene cu replici de acolo, de ex. " Gluma este singurul luc

În prezent, există o înțelegere relativ bună a unei game largi de efecte directe și indirecte ale umorului și ale râsului asupra percepțiilor, atitudinilor, judecăților și emoțiilor, care pot fi benefice pentru sănătatea fizică și psihologică. Un review sistematic rediscută utilizarea umorului și a râsului în tratarea bolnavilor cu afecțiuni mintale grave, făcând distincție între lucrările clinice privind psihoterapia individuală și de grup și rapoartele empirice de cercetare care descriu intervențiile de umor și de râs. În ciuda creșterii exponențiale a câmpului de cercetare în ultimii 30 de ani, se crede că încă lipsesc studii empirice, în studiile care există sunt prezente deficiențe metodologice , iar domeniul are nevoie de investigații suplimentare. am văzut utilizarea umorului psihoterapeutic. Persoanele cu autism au un simț al umorului?  Umorul ajută la construirea legăturilor interpersonale și permite persoanelor să se simtă mai aproape. Cercetările anterio

Următoarele rânduri nu sunt nu constituie o pledoarie pro sau contra narcisismului .Nu-l alege nimeni, mai degrabă este invers.Narcisismul „identifică” punctele slabe ale persoanei narcisice.. Prin urmare, nu voi analiza profiul de facebook al niciunei persoane că postează aproape zilnic foto cu sine, sau chiar zilnic sau de mai multe ori pe zi în căutare de atenţie. Şi nici pe ale persoanelor care"livrează"atenţia sub forma like-urilor. Departe nu sunt nici acelea. Să :refuleze" prin oferirea aprecierilor doar la un anumit tip de material, imagini? Şi unii şi alţii sunt primsi în sclavia imaginii pentru că e facilă. Mai există şi convingerea ertonată şi tot facilă că "o imagine face mai mult decât 1000 de cuvinte". Dacă ar fi aşa, am fi cu toţii analfabeţi. Observ că m-am abătut de la ce-mi propusesem. Am privito-n ochi pe Mihaela de 8 ani și i-am spus să mă scuze că nu mi-o mai amintesc de tot. A trecut mult de atunci  și mai este și fidelita

Parestezia este o afecțiune caracterizată printr-o percepție modificată a sensibilității la diferiți stimuli senzoriali (stimuli termici, tactili, medicamente pentru durere, vibrații), în timp ce durata și locația sunt aceleași. Termenul “parestezie” include un disconfort subiectiv, o senzație constantă elementară (furnicături, înțepături, gâdilat, mâncărime, amorțeală, etc.) în absența stimulării. În mod obișnuit, cauza se regăsește în prezența unor modificări de diferite tipuri, care interferează cu funcționarea sistemului nervos (atât central, cât și periferic). Este definită ca o senzație anormală a corpului, cum ar fi amorțeală, furnicături sau arsuri. Aceste senzații pot fi resimțite în degete, mâini sau picioare. În funcție de cauză, senzația de parestezie poate fi de scurtă durată și poate să dispară rapid, cum ar fi atunci când apare datorită hiperventilației, atacului de panica. Unele persoane pot prezenta parestezii cronice. Acesta este, de obicei, u

În ziua de astăzi prescurtăm mai totul. Mesajele, pe care mai realist le-aş numi sms-uri, timpul petrecut şi investit într-o persoană, iar mai bine spus în mai multe persoane simultan. Grupurile sunt la modă acum şi căutarea confirmărilor cât mai frecvente, la tot pasul. Selfie-ri cu o frecvenţă înnebunitoare (o fi şi narcisismul la modă?), citate cât mai scurte dacă se poate.... romanele de oricare ar fi ele deja sunt perimate... Aceasta se întâmplă pe fondul unei rate de peste 40% analfabetism în România, ceea ce ne" ridică" pe locul întâi în statistica ţărilor Europene. Dar nu o mai lungesc degeaba.. cred că ai înţeles ideea pe care poate o gândeşti şi tu. Totuşi, în acest vacarm, omul oricât de modern ar fi/s-ar crede că e are nevoie de poveşti ale propriei vieţi şi din jur.. N-o spun doar eu, desigur, persoane mai cultivate decât mine îmi împărtăşesc opinia (îmi scapă numele acum), iar omul care nu conştientizează asta pierde şi încă mult. Cartea ne este