Treceți la conținutul principal

Like!

Umorul în terapie, umorul și autismul




În prezent, există o înțelegere relativ bună a unei game largi de efecte directe și indirecte ale umorului și ale râsului asupra percepțiilor, atitudinilor, judecăților și emoțiilor, care pot fi benefice pentru sănătatea fizică și psihologică. Un review sistematic rediscută utilizarea umorului și a râsului în tratarea bolnavilor cu afecțiuni mintale grave, făcând distincție între lucrările clinice privind psihoterapia individuală și de grup și rapoartele empirice de cercetare care descriu intervențiile de umor și de râs. În ciuda creșterii exponențiale a câmpului de cercetare în ultimii 30 de ani, se crede că încă lipsesc studii empirice, în studiile care există sunt prezente deficiențe metodologice , iar domeniul are nevoie de investigații suplimentare.
am văzut utilizarea umorului psihoterapeutic.


Persoanele cu autism au un simț al umorului? 


Umorul ajută la construirea legăturilor interpersonale și permite persoanelor să se simtă mai aproape. Cercetările anterioare au susținut, în general, că persoanele cu autism întâmpină dificultăți în comunicarea interpersonală și contactele sociale, dar nu a existat un astfel de consens în ceea ce privește simțul umorului în rândul persoanelor cu autism. 

Pentru a aborda această problemă, prezentul studiu a urmărit să compare: 
  • înțelegerea,
  • aprecierea 
  • stilurile preferate de umor între studenții cu și fără autism.
Rezultatele arată că studenții cu autism nu au înțeles glumele absurde și glumele de rezolvare a incongruienței, dar au simțit mai multă bucurie la glumele absurde. 

Elevii cu autism au preferat glumele absurde care se caracterizează prin raționamente mai puțin logice și cu dublu-înțeles. Tendințele față de umorul afiliativ, umorul auto-optimizator și umorul auto-agresiv în rândul studenților cu autism nu au fost la fel de mari ca cei din rândul studenților cu fără autism. 

Doartendința spre umorul agresiv a fost egală între cele două grupuri, arătând că studenții cu autism au încă un simț al umorului, dar au tendința de a folosi stilul de umor ostil.


!Link-uri in text.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Spune-ți părerea!

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează
Trimiteți un comentariu
Read more »

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \
Trimiteți un comentariu
Read more »

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.
Trimiteți un comentariu
Read more »