În
prezent, există o înțelegere relativ bună a unei game largi de
efecte directe și indirecte ale umorului și ale râsului asupra
percepțiilor, atitudinilor, judecăților și emoțiilor, care pot
fi benefice pentru sănătatea fizică și psihologică.
Un
review sistematic
rediscută
utilizarea umorului și a râsului în tratarea bolnavilor cu
afecțiuni mintale grave, făcând distincție între lucrările
clinice privind psihoterapia individuală și de grup și rapoartele
empirice de cercetare care descriu intervențiile de umor și de râs.
În ciuda creșterii exponențiale a câmpului de cercetare în
ultimii 30 de ani, se crede că încă lipsesc studii empirice, în
studiile care există sunt prezente deficiențe metodologice , iar
domeniul are nevoie de investigații suplimentare.
Umorul
ajută la construirea legăturilor interpersonale și permite
persoanelor să se simtă mai aproape. Cercetările anterioare au
susținut, în general, că persoanele cu autism întâmpină
dificultăți în comunicarea interpersonală și contactele sociale,
dar nu a existat un astfel de consens în ceea ce privește simțul
umorului în rândul persoanelor cu autism.
Pentru a aborda această
problemă, prezentul studiu a urmărit să compare:
- înțelegerea,
- aprecierea
- stilurile preferate de umor între studenții cu și fără autism.
Rezultatele
arată că studenții cu autism nu au înțeles glumele absurde și
glumele de rezolvare a incongruienței, dar au simțit mai multă
bucurie la glumele absurde.
Elevii cu autism au preferat glumele
absurde care se caracterizează prin raționamente mai puțin logice
și cu dublu-înțeles. Tendințele față de umorul afiliativ,
umorul auto-optimizator și umorul auto-agresiv în rândul
studenților cu autism nu au fost la fel de mari ca cei din rândul
studenților cu fără autism.
Doartendința spre umorul agresiv a
fost egală între cele două grupuri, arătând că studenții cu autism
au încă un simț al umorului, dar au tendința de a folosi stilul
de umor ostil.
!Link-uri in text.