Concluzii 2

*

Ţi s-a întâmplat şi ţie vreodată poate să cunoşti o persoană şi după ce ai aflat destule (mai multe decât ai fi dorit) despre ea să fi simţit dezamăgire, chiar o imensă neplăcere? E adevărat că şi cunoaşterea are riscurile  ei. Nu mă refer la o relaţie amoroasă care s-ar vrea a se construi. Mă refer la o persoană cu care ai fost în contact şi cu care e posibil să mai fii pentru că viaţa e imprevizibilă, mai mult decât ne-am dori noi. Persoană capabilă să dovedească o incultură deloc conformă cu titlul ei, de exemplu? În ce mă priveşte, intoleranta îmi scade odată cu incultura observată, promovarea şi încurajarea ei în jur. Cultură superficială sau de paradă? Asta e!



**

Cu umorul fin nu ştii niciodată unde-i graniţa dintre subtilitatea neluării în serios şi o tristeţe profundă.

***

Mi se întâmplă uneori ca în urma recitirii unui text să mă surprind răspunzând spontan în conversaţii cotidiene cu replici de acolo, de ex. "Gluma este singurul lucru seriosdin viaţă.".Acesta să fie unul din Funcţiile lecturii? Modelarea gândirii? Eu cred că da. ( Specific că nu este vorba despre memorarea de citate ample despre care cred că se ştie deja ce părere am şi a le oferi ca răspuns înlocuitor al propriei opinii).

Eşti chiar tu o astfel de persoană? Nu m-am gândit la asta iniţial, dar sigur că te poţi recunoaşte în prifilul schematizat pe care am încercat să-l reliefez aici. Ce să faci dacă da? Primul pas este conştientizarea. Al doilea.. vei şti singur (ă).