*
Ţi
s-a întâmplat şi ţie vreodată poate să cunoşti o persoană şi după
ce ai aflat destule (mai multe decât ai fi dorit) despre ea să fi simţit dezamăgire, chiar o imensă neplăcere? E adevărat că şi cunoaşterea are riscurile ei. Nu mă
refer la o relaţie amoroasă care s-ar vrea a se construi. Mă
refer la o persoană cu care ai fost în contact şi cu care e
posibil să mai fii pentru că viaţa e imprevizibilă, mai mult decât ne-am dori noi. Persoană capabilă să dovedească o incultură deloc conformă cu titlul ei, de exemplu? În ce mă priveşte,
intoleranta îmi scade odată cu incultura observată, promovarea şi
încurajarea ei în jur. Cultură superficială sau de paradă? Asta e!
**
**
Cu
umorul fin nu ştii niciodată unde-i graniţa dintre subtilitatea
neluării în serios şi o tristeţe profundă.
***
Mi
se întâmplă uneori ca în urma recitirii unui text să mă
surprind răspunzând spontan în conversaţii cotidiene cu replici
de acolo, de ex. "Gluma
este
singurul lucru seriosdin
viaţă.".Acesta să fie unul din Funcţiile lecturii? Modelarea
gândirii? Eu cred că da. ( Specific că nu este vorba despre
memorarea de citate ample despre care cred că se ştie deja ce
părere am şi a le oferi ca răspuns înlocuitor al propriei
opinii).
Eşti
chiar tu o astfel de persoană? Nu m-am gândit la asta iniţial, dar
sigur că te poţi recunoaşte în prifilul schematizat pe care am
încercat să-l reliefez aici. Ce să faci dacă da? Primul pas este
conştientizarea. Al doilea.. vei şti singur (ă).