Viaţa şi (in)cultura noastră cea de toate zilele!

În ziua de astăzi prescurtăm mai totul. Mesajele, pe care mai realist le-aş numi sms-uri, timpul petrecut şi investit într-o persoană, iar mai bine spus în mai multe persoane simultan.

 Grupurile sunt la modă acum şi căutarea confirmărilor cât mai frecvente, la tot pasul. Selfie-ri cu o frecvenţă înnebunitoare, citate cât mai scurte dacă se poate.... romanele de oricare ar fi ele deja sunt perimate... Aceasta se întâmplă pe fondul unei rate de peste 40% analfabetism în România, ceea ce ne" ridică" pe locul întâi în statistica ţărilor Europene. 

Pod-cast-ul a devenit curs universitar.

Dar nu o mai lungesc inutil.. cred că ai înţeles ideea pe care poate o gândeşti şi tu. Totuşi, în acest vacarm, omul oricât de modern ar fi/s-ar crede că este are nevoie de poveşti ale propriei vieţi şi din jur.. 

N-o spun doar eu, desigur, persoane mai cultivate decât mine îmi împărtăşesc opinia (îmi scapă numele acum), iar omul care nu conştientizează asta pierde şi încă mult.

Cartea tiparită şi chiar şi cea  online ne este din ce în ce mai îndepărtată în contradicţie şi paradoxal cu faptul că se publică destul de mult. Se scrie mai mult decât se citeşte? 

În scchimb citatele, meme-le, prescurtările informaţiei care par a ne sduce cel puţin cât ar face-o un volum, dacă nu chiar mai mult (ce-i drept, aduce mai mult prin faptul că ia mai puţin.... timp) au devenit "adoraţio". Am putea spune că democratizarea culturii înseamnă de fapt  înlocuirea ei cu divertismentul, cu marketing-ul cu tot ce rste mai lucitor şi mai orbitor.

Pentru că ne aflăm în realitatea haotică a alegerilor  prezidențiale  despre  care poate voi scrie un articol separat cu opinia personală, nu pot să nu adaug cele scrise mai sus sunt un posibil motiv al alegerii majorității până acum.