Viaţa şi (in)cultura noastră cea de toate zilele!

În ziua de astăzi prescurtăm mai totul. Mesajele, pe care mai realist le-aş numi sms-uri, timpul petrecut şi investit într-o persoană, iar mai bine spus în mai multe persoane simultan. Grupurile sunt la modă acum şi căutarea confirmărilor cât mai frecvente, la tot pasul. Selfie-ri cu o frecvenţă înnebunitoare (o fi şi narcisismul la modă?), citate cât mai scurte dacă se poate.... romanele de oricare ar fi ele deja sunt perimate... Aceasta se întâmplă pe fondul unei rate de peste 40% analfabetism în România, ceea ce ne" ridică" pe locul întâi în statistica ţărilor Europene. Dar nu o mai lungesc degeaba.. cred că ai înţeles ideea pe care poate o gândeşti şi tu. Totuşi, în acest vacarm, omul oricât de modern ar fi/s-ar crede că e are nevoie de poveşti ale propriei vieţi şi din jur.. N-o spun doar eu, desigur, persoane mai cultivate decât mine îmi împărtăşesc opinia (îmi scapă numele acum), iar omul care nu conştientizează asta pierde şi încă mult.

Cartea ne este din ce în ce mai îndepărtată în contradicţie şi paradoxal cu faptul că se publică destul de mult. Se scrie mai mult decât se citeşte? În scchimb citatele, meme-le, prescurtările informaţiei care par a ne sduce cel puţin cât ar face-o un volum, dacă nu chiar mai mult (ce-i drept, aduce mai mult prin faptul că ia mai puţin.... timp) au devenit "adoraţio". Am putea spune că democratizarea culturii înseamnă de fapt  înlocuirea ei cu divertismentul, cu marketing-ul cu tot ce rste mai lucitor şi mai or4bitor."