Inițial, am citit considerații lacunare, să presupunem, despre cum a devenit viața o competiție teribilă și fără sfârșit.
Meritocrații de astăzi încă pretind că pot avansa prin talent și efort, folosind mijloace accesibile oricui. În practică, însă, meritocrația exclude acum pe toți cei din afara unei elite restrânse. Harvard, Princeton, Stanford și Yale înscriu împreună mai mulți studenți din gospodăriile situate în top 1% al distribuției veniturilor decât din gospodăriile situate în partea inferioară a 60%. Preferințele legate de moștenire, nepotismul și frauda continuă să ofere candidaților bogați avantaje corupte. Dar cauzele dominante ale acestei înclinații către bogăție pot fi atribuite meritocrației.
Dacă par eronate și menite să inducă panică fiind prea „negativiste(!?)” rândurile de mai sus și chiar dacă nu, să vedem ce au scris studii recente în domeniu.
Mitul meritocrației – credința că succesul se bazează exclusiv pe meritul individual și muncă asiduă – este din ce în ce mai recunoscut ca o ideologie eronată care perpetuează inegalitățile sociale în multiple domenii.
În învățământul superior, această narațiune continuă să influențeze practicile instituționale, în ciuda dovezilor care îi contrazic validitatea,
educația medicală menține mituri culturale despre admiterea și promovarea acelora care sunt „cei mai buni și mai străluciți”, dar pot fi inadecvate pentru contextele de practică contemporane, a remarcat Razack și colab. ( 2020).
Elevii din clasele de mijloc și superioare cu performanțe ridicate sunt supuși unei presiuni mari pentru a fi „cei mai buni” și consideră că performanța academică nu este suficientă, deoarece în majoritatea familiilor din clasa de mijloc performanța academică ridicată este înțeleasă ca fiind obișnuită.
Elevii din școlile de elită descriu ceea ce este necesar pentru a obține succesul academic ca fiind „a juca un joc” în care trebuie să înțelegi regulile și modalitățile eficiente de a obține un avantaj față de ceilalți.
Concurența pentru obținerea unui avantaj pozițional în educație a devenit mai acerbă, deoarece tot mai multe persoane din clasele muncitoare și de mijloc sunt prinse într-o „capcană a oportunităților” .Astfel, studenții de la instituții de învățământ prestigioase văd mediul social și succesul ca dependent de „profitarea de oportunități”.
Talent, munca, sau oportunitate sau toate?
Există studii comparative care ilustrează diferențe în importanța și dezirabilitatea percepute a talentului și efortului în rândul indivizilor de succes.
Conceptul cutural de meritocrație
Există diferențe în modul în care studenții de elită de la Sciences Po (Institut d'études politiques de Paris este o mare instituție din domeniul științelor umane și sociale și al relațiilor internaționale) din Franța și Oxford din Marea Britanie percep rolul talentului și al efortului în selecția meritocratică.
studenții din Franța sunt împotriva accentului pus pe talent, deoarece consideră că ar duce la practici arbitrare și discriminatorii,
studenții din Marea Britanie sunt mai predispuși să creadă că trebuie să își demonstreze talentul și „calitățile personale” pentru a fi considerați printre cei mai buni.
Este indicat faptul că există o relație între caracteristicile instituțiilor utilizate pentru recrutarea elitei și modul în care persoanele care au navigat eficient prin aceste procese înțeleg succesul legitim.
Concluzii
Cei din afara „elitei” care muncesc din greu nu se mai bucură de oportunități reale.
Meritocrația prezintă această excludere ca pe un eșec în a se ridica la înălțimea așteptărilor, adăugând o insultă morală prejudiciului economic.
Succesul este în mare parte un rezultat al favoritismului și al sansei, nu al inteligentei, poate a celei sociale.
Totuși, este motivația de a merge mai departe.
Referințe selective:
Reay, D. 2020. “The Perils and Penalties of Meritocracy: Sanctioning Inequalities and Legitimating Prejudice.” The Political Quarterly 91 (2): 405–412. https://doi.org/10.1111/1467.
Brown, Phillip, Sally Power, Gerbrand Tholen, and Annabelle Allouch. 2016. “Credentials, Talent and Cultural Capital: A Comparative Study of Educational Elites in England and France.” British Journal of Sociology of Education 37 (2): 191–211. https://doi.org/10.1080/01425692.2014.920247.
Brown, Phillip, Sally Power, Gerbrand Tholen, and Annabelle Allouch. 2016. “Credentials, Talent and Cultural Capital: A Comparative Study of Educational Elites in England and France.” British Journal of Sociology of Education 37 (2): 191–211. https://doi.org/10.1080/01425692.2014.920247.
Friedman, Sam, Christoph Ellersgaard, Aaron Reeves, and Anton Grau Larsen. 2024. “The Meaning of Merit: Talent versus Hard Work Legitimacy.” Social Forces 102 (3): 861–879. https://doi.org/10.1093/sf/soad131.
Razack, Saleem, et al. “Beyond the Cultural Myth of Medical Meritocracy.” Medical Education, vol. 54, no. 1, Jan. 2020, pp. 46–53. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1111/medu.13871