A fost o zi de beznă atât de prelungă încât senzația că lumina ar fi dispărut definitiv. Rotocoale de apă ricosau în ferestre în spatele cărora alte rotocoale, de fum, se învârteau că o vată, parcă ar fi fost nori albi. O minte naivă ar fi crezut că Moș Crăciun s-a rătăcit și nu-și va mai găsi drumul secular în acea seară de beznă și ea. Nopțile sunt misterioase. Aceleași minți au avut puterea de a crede în magia și atotputernicia lui Moș Crăciun și a iluziilor. Vântul zbura păsările din copaci și totuși.. În viscolul de vânt și ploaie stârnit doar o pasăre se clatină indiferență la urgia aparență cel puțin,în vârful crengii unui copac. Ca un simbol că binele există încă.
Cititorule, aici găsești noutăți din cercetarea sănătății mintale, fotografie proprie și impresii din călătorii.