Treceți la conținutul principal

Mit sau realitate?

 



 Pentru mine, Moş Crăciun însemna imaginar, joc şi explorare, plăcere senzorială olfactivă şi surprizăCadourile (simbolice) se puteau afla în orice colţ din apartament, nu neapărat sub brad. Explorarea şi ludicul constau în găsirea lor, singurcertitudine fiind aceea că ele existau.


Despre acestea îmi pot aminti, deşi totuşi impresiile au fost modificate prin reconstruirea, reamintirea din momentul actual si de dinainte. Unele amintiri pot fi false amintiri.

Astfel că nu pot spune prea multe despre ce ar fi crezut copilul de atunci privind rezultatele cercetărilor de mai jos.


Cercetatorii s-au întrebat:

Este etic  să-ţi minţi copilul despre existenţa lui Moş Crăciun (MC) ? Cu ce urmări ?

…. şi au găsit şi răspunsuri mai mult sau mai puţin complete si congruente.

Autorii sugerează că faptul că mint copiii, chiar şi despre ceva distractiv şi frivol, ar putea submina încrederea în părinţii lor provocându-le dezamăgire atunci când în cele din urmă vor descoperi că magia nu este reală.

Kathy McKay, psiholog clinician a declarat: " Mitul lui Moş Crăciun este o minciună menţinută pe o atât de lungă durata între părinţi şi copii, încât dacă relaţia este vulnerabilă, acest lucru poate fi ultima picătură. În cazul în care părinţii pot minţi atât de convingător şi pentru o atatl de lungă perioada de timp, despre ce altceva pot ei minţi ? Există un potenţial pentru copii să fie lezaţi de aceste minciuni."

Unii părinţi îl folosesc ca pe un instrument de control pe MC.

Autorii au avansat mai multe explicaţii psihologice pentru persistenţa "minciunii colective pe o scară globala.":

·        oamenii au o tendinţa puternică de a se conforma, chiar şi atunci când un comportament este ilogic
·        chiar şi adulţii au o dorinţă puternică de a evada din realitate prin himere.

Argumente împotriva mitului MC

- ar putea eroda încrederea copiilor în părinţii lor, deşi autorii afirmă că această situaţie este gestionabilă

   - încurajând credinţa în MC ar putea face dificil pentru copii să facă distincţia între fantezie şi realitate - riscă să întârzie dezvoltarea lor cognitivă, deşi cercetări sugerează că abilitatea de a diferenţia fantezia de realitate începe devreme în copilărie şi creşte odată cu vârstă.
Alte cercetări sugerează că acei copii cu vieţi bogate în fantezie pot fi de fapt mai buni în identificarea graniţelor dintre realitate şi fantezie.


Argumente în favoarea mitului MC:

*    plăcerea de a primi de la omul amabil cu barbă mare şi sac de cadouri

*    copiii se comportă mai bine deoarece ei cred că trebuie să fie buni pentru a primi cele mai frumoase cadouri

Tu ce crezi despere asta ?

Mai ţii minte cum a fost în copilăria ta timpurie ? 


Mai multe informaţii:




http://www.spring.org.uk/2016/12/fake-memories.php?omhide=true

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu.  Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează aspectele estetice şi tehnice alemediilor create de om, dar afect...

Cum vezi? Astigmatismul miopic

Astigmatismul este o afecțiune cauzată de defecte subtile în modul în care ochiul tău curbează lumina (un proces numit refracție) care trece la retină, zona sensibilă la lumină din spatele globului ocular. Nervul optic transmite impulsurile nervoase de la retină la creier, care le traduce în vedere. Dacă vederea funcționează corect, corneea și cristalinul din spatele acesteia refractează lumina în retină. Din păcate, imperfecțiunile în curbura corneei sau a cristalinului (sau ambele) pot împiedica focalizarea corectă a imaginilor pe retină. Creierul percepe aceste tulburări oculare ca imagini neclare sau distorsionate. Cercetările sugerează că astigmatismul este cel mai frecvent tip de eroare de refracție atât la copii, cât și la adulții din întreaga lume. Simptome: Simptomele astigmatismului pot include: Vedere încețoșată sau distorsionată( dublă/ neclară) Oboseala ochilor Dureri de cap  vedere dificiă noaptea Oamenii pot avea astigmatism împreună cu alte erori de refracție, cum ...

Auto-terapia

  Intervențiile de sănătate mintală auto-dirijate sunt mai frecvente decât ați putea crede. Multe persoane  folosesc aplicații, cărți și alte strategii de autoajutorare pentru a-și găsi calea către o sănătate mintală mai bună. Este bine sau nu? Nu exist ă un răspuns univoc.  Uneori există acuzații de pseudo-practică..  Dacă ești interesat/ ă , poți parcurge acest articol. autoterapia este o intervenție psihologică informală oferită de tine însuți, fără aportul unui psihoterapeut instruit. Terapia formală a sănătății mintale, sau psihoterapia, se bazează pe relația profesional-client. Această relație este esențială pentru procesul terapeutic și, desigur, lipsesc intervențiile auto-dirijate. Este acesta un factor care ar putea face ca autoterapia să fie ineficient ă . Nu chiar, dar s ă vedem. ceea ce numim autoterapie nu este sinonim sau un înlocuitor pentru psihoterapie. Cu toate acestea, ar putea fi o completare excelentă pentru sprijinul profesional. Tehnici/instr...