Treceți la conținutul principal

.

.

Mit sau realitate?

 



 Pentru mine, Moş Crăciun însemna imaginar, joc şi explorare, plăcere senzorială olfactivă şi surprizăCadourile (simbolice) se puteau afla în orice colţ din apartament, nu neapărat sub brad. Explorarea şi ludicul constau în găsirea lor, singurcertitudine fiind aceea că ele existau.


Despre acestea îmi pot aminti, deşi totuşi impresiile au fost modificate prin reconstruirea, reamintirea din momentul actual si de dinainte. Unele amintiri pot fi false amintiri.
Astfel că nu pot spune prea multe despre ce ar fi crezut copilul de atunci privind rezultatele cercetărilor de mai jos.

Cercetatorii s-au întrebat:

Este etic  să-ţi minţi copilul despre existenţa lui Moş Crăciun (MC) ? Cu ce urmări ?

…. şi au găsit şi răspunsuri mai mult sau mai puţin complete si congruente.

Autorii sugerează că faptul că mint copiii, chiar şi despre ceva distractiv şi frivol, ar putea submina încrederea în părinţii lor provocându-le dezamăgire atunci când în cele din urmă vor descoperi că magia nu este reală.

Kathy McKay, psiholog clinician a declarat: " Mitul lui Moş Crăciun este o minciună menţinută pe o atât de lungă durata între părinţi şi copii, încât dacă relaţia este vulnerabilă, acest lucru poate fi ultima picătură. În cazul în care părinţii pot minţi atât de convingător şi pentru o atatl de lungă perioada de timp, despre ce altceva pot ei minţi ? Există un potenţial pentru copii să fie lezaţi de aceste minciuni."

Unii părinţi îl folosesc ca pe un instrument de control pe MC.

Autorii au avansat mai multe explicaţii psihologice pentru persistenţa "minciunii colective pe o scară globala.":

·        oamenii au o tendinţa puternică de a se conforma, chiar şi atunci când un comportament este ilogic
·        chiar şi adulţii au o dorinţă puternică de a evada din realitate prin himere.

Argumente împotriva mitului MC

- ar putea eroda încrederea copiilor în părinţii lor, deşi autorii afirmă că această situaţie este gestionabilă

   - încurajând credinţa în MC ar putea face dificil pentru copii să facă distincţia între fantezie şi realitate - riscă să întârzie dezvoltarea lor cognitivă, deşi cercetări sugerează că abilitatea de a diferenţia fantezia de realitate începe devreme în copilărie şi creşte odată cu vârstă.
Alte cercetări sugerează că acei copii cu vieţi bogate în fantezie pot fi de fapt mai buni în identificarea graniţelor dintre realitate şi fantezie.


Argumente în favoarea mitului MC:

*    plăcerea de a primi de la omul amabil cu barbă mare şi sac de cadouri

*    copiii se comportă mai bine deoarece ei cred că trebuie să fie buni pentru a primi cele mai frumoase cadouri

Tu ce crezi despere asta ?

Mai ţii minte cum a fost în copilăria ta timpurie ? 


Mai multe informaţii:




http://www.spring.org.uk/2016/12/fake-memories.php?omhide=true

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \