Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Halloween-ul poate fi o sărbătoare bizară pentru unii, amuzantă dar, înfricoșătoare pentru alții. Frica de Halloween sau samhainofobia, este o fobie specific ă . Este o teamă intenesă și persistentă de tot ce se referă la Haloween. Poate provoca o suferință semnificativă și poate determina pe cineva să încerce să evite declanșatorii cu orice preț. Deși această teamă nu este menționată în mod specific în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, ediția a cincea ( DSM-5 ), pe care profesioniștii din domeniul sănătății mintale îl folosesc pentru a diagnostica tulburările, poate îndeplini criteriile pentru o fobie specifică la unii oameni. Fobia specifică este o tulburare de anxietate comună prezentată în DSM-5. Voi scrie și un articol despre sipradiagnosticarea tulburărilor mintale. Cauzele fobiei Nu se știe cu prwcizie ce cauzează fobiile. Se crede că trăsăturile de personalitate, genetica, o istorie de traumă și experiențele trecute pot contribui toate lade

Oricât mi-ar plăcea culorile  nu mă pot referi la culori fără a imersa, chiar dacă doar puțin aici, prin scurte mențiuni, din istoria culorii. De ce “ doar puțin”? Nu mi-a plăcut  î n mod deosebit istoria, ce să fac?!  Interesul pentru culoare a existat demult, încă de la antici. Cum și de ce sunt oamenii capabili să perceapă culorile? Răspunsurilla această întrebare au evoluat de-a lungul secolelor. La fel și controversele. Experții din cele mai vechi timpuri (de exemplu, Aristotel, Newton etc.) au încercat să descifreze rolul culorilor provocați de înțelegerea funcționării tehnice și de o înțelegere modernă a teoriei culorilor. Se știe, de la teorie la practică… Pentru oricine este ocupat de cultură vizuală – artiști, designeri de interior sau graficieni – teoria culorilor și știința culorii sunt elemente esențiale ale muncii de fiecare zi. Acest domeniu al științei (?) cuprinde percepția culorii de către ochiul uman, efectele asupra creierului, teoria culorii artei, originea c

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Să revezi locuri de odată unde o parte din tine s-a născut este tulburător sau nu chiar. Privești prin lentilele crăpate sau modelate de timp prezentul .  Întrebarea vine imediat. Ceea ce regăsești este parte din sinele actual sau trecut?Sau un amalgam de lumini și umbre confundate despre care nimeni nu mai știe nimic, dar pe care numai tu le redescoperi. “ Ai grijă la ce te aștepți (gândești) pentru că s-ar putea să ți se întâmple!” spune o veche zicală. Eu aș contrazice-o cu “ai grijă la ce te aștepți pentru că s-ar putea să nu ți se întâmple”. În ce privește așteptările negative este cu mult mai satisfăcător să gândești astfel. O  întâmplare  ciudat ă La masa din spatele mesei unde eram așezată era un grup care discuta bussiness. Dacă aveam atunci dispoziția și interesul pentru un astfel de subiect și discuție (mă rog, vorbea o singură persoană și alta gesticula afirmativ din cap, a treia anunțase că se duce la magazin) care nu-mi este cu totul străin, sigur mi-ar fi părut c

  Un nou studiu contestă credința tradițională despre suprimarea gândurilor negative și bunăstarea mintală. Cercetătorii au instruit participanții să suprime fricile și ingrijorarile, observând că aceste gânduri au devenit mai puțin vii și sănătatea mintală a participanților s-a îmbunătățit. Un studiu de la Universitatea din Cambridge a constatat că suprimarea gândurilor de frică le-a redus intensitatea și a îmbunătățit sănătatea mintală a participanților. Contrar credințelor clinice predominante, suprimarea gândurilor de frică nu a dus la revenirea lor intensificată. În special, participanții care au practicat tehnica de suprimare a gândurilor dincolo de studiu au continuat să vadă beneficii în sănătatea lor mintală. Cu toții suntem familiarizați cu ideea freudiană că dacă ne suprimăm sentimentele sau gândurile, atunci aceste gânduri rămân în inconștientul nostru, influențându-ne comportamentul și bunăstarea în mod negativ. Anxietatea, stresul posttraumatic și depresia au crescu

   Sau complexul salvatorului este o stare de spirit în care un individ are o convingere că este destinat, ales, eventual de divinitate  să devină un salvator. Comunitatea il valorifică astfel. Termenul se referă și la o stare de spirit în care un individ crede că este responsabil pentru salvarea sau asistarea altora. Termenul "complex de mesia" nu este abordat în Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale , deoarece nu este recunoscut ca o tulburare diagnosticabilă.  Cu toate acestea, simptomele tulburării se aseamănă foarte mult cu cele găsite la indivizi care suferă de iluzii de grandoare sau care au imagini de sine grandioase care se îndreaptă către delir. Mai specific s-a identificat ca o categorie de iluzii religioase, care se referă la credințeputernice care cauzează suferință sau dizabilitate. Complexul mesia este cel mai frecvent raportat la pacienții care suferă de tulburare bipolară și schizofrenie. Când un complex mesia se manifestă în interiorul

  Sursa imaginii: https://www.news-medical.net/health/Transcranial-Magnetic-Stimulation-Therapy-for-Depression.aspx Stimularea magnetică transcraniană repetitivă (rTMS) este o metodă neinvazivă de stimulare a creierului recent dezvoltată pentru tratamentul tulburărilor psihiatrice și neurologice. Deși mecanismul său exact de acțiune nu este încă clar, dovezile actuale indică rolul său în cauzarea inhibiției și excitației pe termen lung a neuronilor în anumite zone ale creierului. Pe măsură ce dovezile cresc în mod constant în favoarea rTMS ca instrument terapeutic; este necesar să se elaboreze protocoale standardizate pentru administrarea acestuia. Nu s-au raportat efecte secundare grave ale rTMS, deși utilizarea sa este restricționată la cei care au implanturi magnetice sau evenimente adverse neurologice sau cardiace recente. Dintre toate indicațiile psihiatrice ale rTMS, dovezile sunt cele mai solide pentru tratamentul depresiei unipolare refractare. STIMULARE MAGNETICĂ TRANSCRANIANĂ