Treceți la conținutul principal

.

.

Complexul Mesia

  



Sau complexul salvatorului este o stare de spirit în care un individ are o convingere că este destinat, ales, eventual de divinitate  să devină un salvator. Comunitatea il valorifică astfel. Termenul se referă și la o stare de spirit în care un individ crede că este responsabil pentru salvarea sau asistarea altora.
Termenul "complex de mesia" nu este abordat în Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale , deoarece nu este recunoscut ca o tulburare diagnosticabilă. 

Cu toate acestea, simptomele tulburării se aseamănă foarte mult cu cele găsite la indivizi care suferă de iluzii de grandoare sau care au imagini de sine grandioase care se îndreaptă către delir. Mai specific s-a identificat ca o categorie de iluzii religioase, care se referă la credințeputernice care cauzează suferință sau dizabilitate.

Complexul mesia este cel mai frecvent raportat la pacienții care suferă de tulburare bipolară și schizofrenie. Când un complex mesia se manifestă în interiorul unui individ religios după o vizită la Ierusalim, el poate fi identificat ca o psihoză cunoscută sub numele de sindromul Ierusalim.

Adolf Hitler este considerat a avea un caz acut al complexului mesia. Acest lucru a fost evident în preocuparea sa față de el însuși ca actor politic, îngrijorarea să meticuloasă față de auto-prezentare și identificarea să cu el însuși ca salvator al poporului german. Acest exemplu arată modul în care complexul mesia poate provoca distrugeri inimaginabile atunci când este combinat cu trăsăturile narcisiste și paranoide.



https://www.webmd.com/mental-health/savior-messiah-complex




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Selfie

Social media este expresia exhibiționismului nostru. Imaginea și informațiile de pe de profil se schimbă frecvent parcă încercând o perfectizare absolută a momentului prezent. Mai vedem în viitor...  Poate că și dorința de a comunica într-o lume în care nimeni nu te ascultă (mergi la psiholog, psihoterapeut!) un conținut veridic într-o lume a fake-news-urilor și a anonimatului social (excepțiile fac influencerii, desigur) stă la baza acestui tfenomen. Peste decenii, poate va există cineva genial probabil dintr-un post post n post modernism care va explică ce ni se întâmpla acum dincolo de ”studiile” din psihologie absolut critice  cu convingerea că au dreptate. Un fapt clar este că sfera esteticii a ajuns să joace un rol din ce în ce mai important în lumea de astăzi, modelând fiecare aspect al culturii noastre contemporane și al vieții de zi cu zi, de la practicile noastre de consum, la modul în care folosim internetul și întregul stil de viață. Cuvântul anului din ...

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \