Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Sursa imaginii: https://www.news-medical.net/health/Transcranial-Magnetic-Stimulation-Therapy-for-Depression.aspx Stimularea magnetică transcraniană repetitivă (rTMS) este o metodă neinvazivă de stimulare a creierului recent dezvoltată pentru tratamentul tulburărilor psihiatrice și neurologice. Deși mecanismul său exact de acțiune nu este încă clar, dovezile actuale indică rolul său în cauzarea inhibiției și excitației pe termen lung a neuronilor în anumite zone ale creierului. Pe măsură ce dovezile cresc în mod constant în favoarea rTMS ca instrument terapeutic; este necesar să se elaboreze protocoale standardizate pentru administrarea acestuia. Nu s-au raportat efecte secundare grave ale rTMS, deși utilizarea sa este restricționată la cei care au implanturi magnetice sau evenimente adverse neurologice sau cardiace recente. Dintre toate indicațiile psihiatrice ale rTMS, dovezile sunt cele mai solide pentru tratamentul depresiei unipolare refractare. STIMULARE MAGNETICĂ TRANSCRANIANĂ

  "Nu am timp" a devenit o scuză și aproape o mantră  națională (poate și mondială), cuvinte acceptate și rostite cu abnegație sau tacit, cu imens ă  relaxare. Rea mintește-mi că m-am născut deci să trăiesc. Rea mintește-mi că proiectele cuiva despre mine sunt proiectele cuiva, nu ale mele. Rea mintește-mi să fiu eu însumi, nu copia altcuiva. Oricum, nu pot fi altcineva. Rea mintește-ti  să faci ceea ce  ai promis, să nu creezi/ai false așteptări. Să ne amintim  să nu ne temem de ceea de ceea ce nu  s-a întâmplat  încă.  Să nu credem întotdeauna că odată tot se va întâmpla imposibilul.   Se întâmplă multe și nu se întâmplă multe. Uneori, nu se    întâmplă nimic. Alteori doar crezi asta.

  Ascult ă  o parte din articol. https://soundcloud.com/user-369890830/la-mare-la-soare-cu-dismorfofobia?si=c7ff8667249d4e78a7460711bb40a1ef&utm_source=clipboard&utm_medium=text&utm_campaign=social_sharing Îți propun un exercițiu care nu știu sigur cât de dificil îți va părea, cititorule: Imaginează-ţi  că mergi pe drum.. traseul obişnuit, şi eşti sigur(ă)  că toţi oamenii pe care-i întâlneşți iți privesc cu critică şi dezgust cicatricile de pe gât  care sunt doar  în  mintea ta, dar tu  ştii sigur că ele există. Gât, pe care ţi-l  ascunzi permanent sub un şal chiar şi pe 35 de grade celsius. Oglind o eviţi ooh,, demult,, de când ai făcut descoperirea care-ţi fură nopţile.  N-are sens,. îţi spui   că ei văd totul şi râd în sinea lor de tine. Cine sunt ei ? Aproape nişte străini, desigur, orice persoană care trece pe stradă. Prieteni nu prea ai. Visezi în fiecare noapte când reuşeşti  să adormi, acelaşi vis: teroarea de a două zi. Dar până când oare? Nu vrem să ştim răspunsu

  Imag.: Freepik Când ai citit ultima dată un articol în presă despre un eveniment negativ care ar avea drept “cauze” (așa ți s-a comunicat/ ți s-a indus) în spate personaje cu posibile tulburări mintale? Nu doar articole , ci si video cu informa ț ii eronate exist ă -n social media . Mass-media este adesea identificată că fiind parțial responsabilă pentru creșterea stigmatizării tulburărilor mintale prin reprezentările lor focalizate negativ. Pentru mulți ani, programele de formare au educat jurnaliștii despre cum să raporteze boli mintale pentru a reduce stigmatizarea. Ziarele au a fost un instrument semnificativ de diseminare publică, dar în mod obișnuit stigmatizează persoanele cu boli mintale, așa cum s-a arătat prin analize în Australia (Huang și Priebe, 2003), Brazilia (Bonilha Dubugras și colab., 2011), Canada (Stuart, 2003), Croația (Rukavina și colab., 2010), Germania (Nowack și colab., 2011), Italia (Magliano și colab., 2011) etc. Multe programe de jurnalism universi

  Merită să repetăm faptul că ceea ce face viața posibil de tr ă it este capacitatea si dorința noastră – de a ne deplasa prin lume cu mirare. Cel mai minunat lucru despre mirare este că nu cunoaște nicio scară, nicio clasă, nicio categorie - poate fi găsită într-o mușcata sau într-o galaxie, în sunetul unui pârâu sau în Variațiunile lui Goldberg. „O frunză de iarbă nu este mai puțin decât munca de călătorie a stelelor” , a scris Walt Whitman, veșnicul patron al minunării. Mirarea, la urma urmei, este ceea ce căutăm atunci când căutăm și cea mai bogată recompensă pentru a învăța cum să privim . G.K. Chesterton știa acest lucru când, în minunata sa meditație asupra păpădiei și a sensului vieții , a observat că obiectul vieții creatoare, al vieții pline, este să sape după „răsăritul scufundat al minunării”. Dylan Thomas știa asta recunoașterea faptului că „copiii cu mirare care privesc stelele, scopul și sfârșitul” . Rachel Carson știa asta când a insistat că cel mai mare cadou pe ca

*  Lumea modernă crede că poate construi ceva durabil, chiar măreț rapid: investind puțin timp și efort. Degringolada în are se învarte indusă în eroare de “noutățile” care îi captează atenția zilnic sau la secundă chiar,  a adus-o poate în această stare de fapt. Dar, toate-s vechi și noi sunt toate, poate în altă formă doar. Poate că “fake news” este parodia epocii în care trăiește această…. modernitate. ** Este o experiență și aceea de a trăi și asista ne întamplarea și a persista în această stare de fapt. Nu recomand nimănui decât atât cât ar menține încrederea în unii oameni ca apoi să se infirme. P oți să nu iei "totul chiar atât de în serios" și ai trecut.. pe lângă. *** Atunci când accepți coordonarea unui proiect care nu prea mai funcționează îți asumi lucrul overload de la început. De ce? Poate din încrederea (sau iluzia) că lucrurile se vor schimba, adică oamenii vor deveni/ tu vei face ca ei să devină mai responsabili, mai conștienți de în ce s-au implicat. Dar c

  https://mihaelaabagiu.blogspot.com/2023/06/ape-adanci-1.html https://mihaelaabagiu.blogspot.com/2023/06/ape-adanci-2.html Poate că toți ne-am gândit cel puțîn o dată în viață să  facem  călătoria vieț ii ,  călătoria  ale cărei beneficii  să ne conducă și pe  care  să le simțim un  timp  nelimitat. Ne-am apropia de această posibilitate dacă am trăi într-un prezent etern  sau  într-o capsulă a timpului sau altă fantasmagorie, poate. Dar cum nu suntem în scenariul "Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte", să vedem ce spun studiile actuale,  puține  despre acesst subiect. Când viața începe să pară că fiecare zi  se  repetă, s-ar  putea  să începi să  te  gândești  la  călătorii. Poate aveți un loc în  care  vă  place  să mergeți o dată pe  an   sau  poate vă place să explorați locuri noi. Ieșirea și călătoria pot avea  multe  beneficii atât pentru sănătatea  ta  mentală, cât și pentru  cea  fizică. Explorarea locurilor noi și cufundarea în noi culturi este stimulant