"Nu am timp" a devenit o scuză și aproape o mantră națională (poate și mondială), cuvinte acceptate și rostite cu abnegație sau tacit, cu imensă relaxare.
Reamintește-mi că m-am născut deci să trăiesc.
Reamintește-mi că proiectele cuiva despre mine sunt proiectele cuiva, nu ale mele.
Reamintește-mi să fiu eu însumi, nu copia altcuiva. Oricum, nu pot fi altcineva.
Reamintește-ti să faci ceea ce ai promis, să nu creezi/ai false așteptări.
Să ne amintim să nu ne temem de ceea de ceea ce nu s-a întâmplat încă.
Să nu credem întotdeauna că odată tot se va întâmpla imposibilul.
Se întâmplă multe și nu se întâmplă multe.
Uneori, nu se întâmplă nimic.
Alteori doar crezi asta.