"Nu am timp" a devenit o scuză și aproape o mantră națională (poate și mondială), cuvinte acceptate și rostite cu abnegație sau tacit, cu imensă relaxare.
Reamintește-mi că m-am născut deci să trăiesc.
Reamintește-mi că proiectele cuiva despre mine sunt proiectele cuiva, nu ale mele.
Reamintește-mi să fiu eu însumi, nu copia altcuiva. Oricum, nu pot fi altcineva.
Reamintește-ti să faci ceea ce ai promis, să nu creezi/ai false așteptări.
Să ne amintim să nu ne temem de ceea de ceea ce nu s-a întâmplat încă.
Să nu credem întotdeauna că odată tot se va întâmpla imposibilul.
Se întâmplă multe și nu se întâmplă multe.
Uneori, nu se întâmplă nimic.
Alteori doar crezi asta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!