Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Poate ai observat  și tu cu furie sau indiferență că viață este (și) nedreaptă. Pornind de la inegalitatea de șanse  și terminând nu știu cu ce, acestea ți-au creat poate așteptări sau nu ți le-au mai creat deloc. Munca grea dă roade. Credem că trăim într-o meritocrație, în care oricine are îndrăzneală, seriozitate și hotărâre poate reuși, indiferent de obstacolele care le stau în cale. Dar, cu inegalitatea veniturilor la un nivel record în SUA și în majoritatea celorlalte țări dezvoltate, oamenii încep să se întrebe dacă meritocrația există sau nu. Un sondaj din 2015 al Institutului de Politică de la Harvard a constatat că 48% dintre mileniali cred că visul american este mort. Un număr tot mai mare dintre ei se simt chiar mai însorți în privința socialismului, care este într-adevăr un spectru printre cei mai conservatori. Asta nu înseamnă că credința în capitalismul de piață liberă este deasemenea un mit.. Puțină istorie.. Unii slujitori evanghelici de astăzi continuă să predic

  În  Acum şi despre cum călătoresc  povesteam despre cum cred ca am trăit starea de “flow” şi încercam să stârnesc curiozitatea despre“flow”, astfel că acum te întreb: Ţi s-a întâmplat să derulezi o activitate stimulatoare şi plăcută în care ai fost absorbit total ? De exemplu. ai lucrat vreodată până noaptea târziu fără să mai deţii noţiunea timpului, doar ceasul “ştia” că este 2 noaptea (poate şi cineva din apropierea ta)? Tu nu aveai nici somn şi nici foame (presupunem că nu cinasei) şi nici alte nevoi.  Nu prea mai erai conştient  de semnalele corporale: oboseală, frig/ cald, foame etc., nu prea mai erai conştient de tine. Ştiai clar ce faci şi de ce faci şi că ai abilităţile necesare pentru a derula acea activitate. Erai determinat, prezent şi motivat. Uitasei pentru un timp de lumea din jur şi îţi plăcea teribil de mult. Dacă răspunsul  este da, atunci ai trăit o stare de flux sau “flow” după Mihaly Csíkszentmihályi (un nume imposibil de pronunţat şi de scris, îi voi spune M.C.)

  Personal, nu sunt o feministă convinsă în sensul practicilor radicale şi extremiste, dar sunt în acela al egalităţii de şanse inter-gen. De obicei, femeia este stereotipizată în rolul de mamă sau obiect al frumuse ț ii, dar ce alte roluri mai are ea nevoie să îndeplinească în societate? Feminismul a fost  și   este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale.   Primele structurări ale mișcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluției franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural și ale egalității în drepturi și libertăți. Organizarea concretă și afirmarea socială încep cu adevărat odată cu mișcarea numită "a sufragetelor", structură militantă activă în   S.u.A. și în Anglia care-și propune denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul fe

  Am aflat ca Întrunirile se fac de multe ori la impulsul unei persoane cu influență și grandoare  în  lumea modern ă .  Spiritele gregare se adună cu încântarea și rapiditatea copiilor mici atunci când primesc ceva dulce. Ceilați nu mai contează, sunt în minoritate oricum. De incluziune nici nu mai vorbim tot e multe ori. Responsabilitățile se pasează altora cu nonșalanță leneșă. Cum este călătoria în timp, în alte epoci? Uneori ai vrea sa  ș tii.   Nu mai oferi explicații care nu sunt de interesul nimănui, spune eul meu.. uneori. Nici opiniile din partea altora sa nu te intereseze. Nu știu, nu pot, nu "au timp" sau nu le pasă. Nu te întrista. Nu insista și nu le aminti pentru că într-o doară o să primești vreun semn plictisit, un răspuns minor pe măsura interesului și capacității lor. Întoarce-te spre tine însuți mai bine și amintește-ți cine ești. Evită să te încurci în mendrele teatrului de paradă îmbrăcat în “hainele noi ale impăratului” frumoase la suprafață al

  Alb în fața ochilor. Frigul  îți limitează mișcările și-ți pune-n față orizontul.  Îți poți pune marile-ntreb ă ri dintotdeauna. Ce moment ți-ai găsit! O magmă albă fără contururi și înzăpezită acoperă lumea asta în care prieteniile încep cu un like și se termină înainte de a exista cu adevărat. Parc-ar fi inceputul lumii când  binele se contrazicea cu răul. Acum.... Te îndepărtezi de celălat când îi percepi meschinăria egoului inflamat care-și caută un interes propriu deghizat uneori în “binele” comunitar în orice acțiune, intenție, prietenie de conveniență. Sau poate ești și tu la fel. la fel. Ninge și e frig! Numai fulgii mai emană puritatea înjumătățită de monoxidul de carbon din aer și sobe. Totul pare altfel decât este acum. 

  D acă m-ai fi întrebat în urmă cu  câțiva  ani, în stilul interviurilor americane și nu numai, unde mă văd peste 10 ani, răspunsul meu simplu și onest ar fi fost “nicăieri” și nu din dramatism existențial, ci din impredictibilitatea viitorului în aceste vremuri, adică acele vremuri, atunci. Acum,la aceeași întrebare aș răspunde identic și nu din lipsa imaginației care cu modestie, recunosc că nu-mi lipsește, și nici dintr-un dramatism de ș uet cu iz de “drama queen”. Schimbările care se întâmplă cu o frecvența halucinantă pun în dificultatea unei aprecieri fidele și realiste ale viitorului. Dar că să nu divaghez prea mult, iată care este scopul acestui articol. Aflu, citind presă internațională despre existența unui oarecare ChatGPT care a stârnit furori în în universitățile australiene, newyorkeze și-n lumea academică (nu românească desigur sau nu încă) din lume. Care va să zică ChatGPT nu este un “oarecare” ci un insrument de scriere care știe să răspundă la orice.întrebare. 

    Ce faci acum c ploaie? Cândva scoteai la suprafață orizonturile. Acum nu mai ai ce, ploaie? Răstălmacesti trăirile? Cum găsești în mine ceva atât de greu de găsit? Rridici tristețile la rang înalt. După o conviețuire cu ele un pic, se transform ă  în nori albaștri  dincolo de tine. Acolo se creaz ă  tot ce nu a fost și poate va fi. Nu ești eternă, vei dispărea, dar numai un pic, ploaie. Nu ca oamenii, întâmplările, emoțiile. Între timp tresar la transparența ta unică. Știu că te vei întoarce. Vei fi rechemată de atunci când lumina soarelui va fi sufocantă. Totuși, cred că te vei întoarce singură, dar numai dacă vei pleca vreodată cu adevărat din atâtea nostalgii.