Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

  Personal, nu sunt o feministă convinsă în sensul practicilor radicale şi extremiste, dar sunt în acela al egalităţii de şanse inter-gen. De obicei, femeia este stereotipizată în rolul de mamă sau obiect al frumuse ț ii, dar ce alte roluri mai are ea nevoie să îndeplinească în societate? Feminismul a fost  și   este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale.   Primele structurări ale mișcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluției franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural și ale egalității în drepturi și libertăți. Organizarea concretă și afirmarea socială încep cu adevărat odată cu mișcarea numită "a sufragetelor", structură militantă activă în   S.u.A. și în Anglia care-și propune denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări ...

  Am aflat ca Întrunirile se fac de multe ori la impulsul unei persoane cu influență și grandoare  în  lumea modern ă .  Spiritele gregare se adună cu încântarea și rapiditatea copiilor mici atunci când primesc ceva dulce. Ceilați nu mai contează, sunt în minoritate oricum. De incluziune nici nu mai vorbim de multe ori. Responsabilitățile se pasează altora cu nonșalanță leneșă. Cum este călătoria în timp, în alte epoci? Uneori ai vrea sa  ș tii.   Nu mai oferi explicații care nu sunt de interesul nimănui, spune eul meu.. uneori. Nici opiniile din partea altora sa nu te intereseze. Nu știu, nu pot, nu "au timp" sau nu le pasă. Nu te întrista. Nu insista și nu le aminti pentru că într-o doară o să primești vreun semn plictisit, un răspuns minor pe măsura interesului și capacității lor. Întoarce-te spre tine însuți mai bine și amintește-ți cine ești. Evită să te încurci în mendrele teatrului de paradă îmbrăcat în “hainele noi ale impăratului” frumoase ...

  Alb în fața ochilor. Frigul  îți limitează mișcările și-ți pune-n față orizontul.  Îți poți pune marile-ntreb ă ri dintotdeauna. Ce moment ți-ai găsit! O magmă albă fără contururi și înzăpezită acoperă lumea asta în care prieteniile încep cu un like și se termină înainte de a exista cu adevărat. Parc-ar fi inceputul lumii când  binele se contrazicea cu răul. Acum.... Te îndepărtezi de celălat când îi percepi meschinăria egoului inflamat care-și caută un interes propriu deghizat uneori în “binele” comunitar în orice acțiune, intenție, prietenie de conveniență. Sau poate ești și tu la fel. la fel. Ninge și e frig! Numai fulgii mai emană puritatea înjumătățită de monoxidul de carbon din aer și sobe. Totul pare altfel decât este acum. 

  D acă m-ai fi întrebat în urmă cu  câțiva  ani, în stilul interviurilor americane și nu numai, unde mă văd peste 10 ani, răspunsul meu simplu și onest ar fi fost “nicăieri” și nu din dramatism existențial, ci din impredictibilitatea viitorului în aceste vremuri, adică acele vremuri, atunci.. și acum. Acum,la aceeași întrebare aș răspunde identic și nu din lipsa imaginației care cu modestie, recunosc că nu-mi lipsește, și nici dintr-un dramatism de ș uet cu iz de “drama queen”. Schimbările care se întâmplă cu o frecvența halucinantă pun în dificultatea unei aprecieri fidele și realiste ale viitorului. Dar că să nu divaghez prea mult, iată care este scopul acestui articol. Aflu, citind presă internațională despre existența unui oarecare ChatGPT care a stârnit furori în în universitățile australiene, newyorkeze și-n lumea academică (nu românească desigur sau nu încă) din lume. Care va să zică ChatGPT nu este un “...

    Ce faci acum c ploaie? Cândva scoteai la suprafață orizonturile. Acum nu mai ai ce, ploaie? Răstălmacesti trăirile? Cum găsești în mine ceva atât de greu de găsit? Rridici tristețile la rang înalt. După o conviețuire cu ele un pic, se transform ă  în nori albaștri  dincolo de tine. Acolo se creaz ă  tot ce nu a fost și poate va fi. Nu ești eternă, vei dispărea, dar numai un pic, ploaie. Nu ca oamenii, întâmplările, emoțiile. Între timp tresar la transparența ta unică. Știu că te vei întoarce. Vei fi rechemată de atunci când lumina soarelui va fi sufocantă. Totuși, cred că te vei întoarce singură, dar numai dacă vei pleca vreodată cu adevărat din atâtea nostalgii.

  Oamenii au visuri ideale mai înalte decât Everestul care ating culmi tantangibile doar păsărilor și avioanelor acolo, sus. În pădurile albe de nori care taie respirația se măsoară beatitudinea, visul și realul. Uneori și viitorul. Între pământ și nori se dau marile lupte. Ale emoțiilor, ideilor, ale dorințelor împlinite și neîmplinite, ale speranțelor și ale disparițiilor în neant. În astfel de lupte iese învingătoare doar acceptarea sau neacceptarea. Oamenii se gândesc la viitor, ba chiar și-l imaginează.Unii chiar acționează pentru îndeplinirea imageriilor. Alții se simt pur și simplu auto î mplini ț i. Evocarile, amintirile, binele și răul se coagulează la final. De an sau de orice fel. Amalgamul de onstientizari, de regrete, de bucurie și tristețe creează derută și decorează ambivalent interiorul oricărui om. La final de an se pregătește o nouă mare călătorie.

* Cu câteva zile în urmă era frig și gata. O răzbunare siberiană cu maiestatea sa Soarele, mi-am zis. Înghețul este o nulitate. Acum, s-a ajuns la un acord tacit în favoarea soarelui.  ** Când ai impresia că-ți este evitată prezența ,eviți la rândul tău. O reciprocitate corectă, ai impresia. De fapt este mult mai mult decât atât ca-n toate circumstanțele și lucrurile care contează. Ai observat poate că am spus “ai impresia” dorind astfel să lansez drumul tuturor posibilităților și al imposibilitatilor, al certitudinilor și al incertitudinilor. Tu alegi. Oamenii fie se ghidează prea mult mult după firul lăuntric unic, dar neautentic, fie își neagă drumul personal cu desăvârșire. Poate există și o cale de mijloc.