O zi de iarnă

 

Alb în fața ochilor. Frigul îți limitează mișcările și-ți pune-n față orizontul. Îți poți pune marile-ntrebări dintotdeauna. Ce moment ți-ai găsit!

O magmă albă fără contururi și înzăpezită acoperă lumea asta în care prieteniile încep cu un like și se termină înainte de a exista cu adevărat. Parc-ar fi inceputul lumii când binele se contrazicea cu răul. Acum....

Te îndepărtezi de celălat când îi percepi meschinăria egoului inflamat care-și caută un interes propriu deghizat uneori în “binele” comunitar în orice acțiune, intenție, prietenie de conveniență. Sau poate ești și tu la fel. la fel.

Ninge și e frig! Numai fulgii mai emană puritatea înjumătățită de monoxidul de carbon din aer și sobe.

Totul pare altfel decât este acum.