Poate ai observat și tu cu furie sau indiferență că viață este (și) nedreaptă. Pornind de la inegalitatea de șanse și terminând nu știu cu ce, acestea ți-au creat poate așteptări sau nu ți le-au mai creat deloc.
Munca grea dă roade. Credem că trăim într-o meritocrație, în care oricine are îndrăzneală, seriozitate și hotărâre poate reuși, indiferent de obstacolele care le stau în cale. Dar, cu inegalitatea veniturilor la un nivel record în SUA și în majoritatea celorlalte țări dezvoltate, oamenii încep să se întrebe dacă meritocrația există sau nu. Un sondaj din 2015 al Institutului de Politică de la Harvard a constatat că 48% dintre mileniali cred că visul american este mort. Un număr tot mai mare dintre ei se simt chiar mai însorți în privința socialismului, care este într-adevăr un spectru printre cei mai conservatori. Asta nu înseamnă că credința în capitalismul de piață liberă este deasemenea un mit..
Puțină istorie..
Unii slujitori evanghelici de astăzi continuă să predice Evanghelia prosperității. Acesta este un concept unic american care afirmă că cei bogați au fost predestinați să fie „salvați” de către creator. Ideea vine de la puritani. Potrivit acestora, modul în care puteai să-ți dai seama cine a fost salvat din groapă de foc a fost „semne exterioare ale harului interior”. A fi arătos, eficient sau prosper însemnă că mergi în răi. Dar Marea Recesiune și consecințele ei au afectat conceptul de meritocrație și evanghelia prosperității în rândul majorității a tinerilor adulți.
Deci, cum rămâne cu cei care sunt bogați astăzi?
Și-au câștigat cu adevărat locul prin efort inteligență și determinarea lor neclintită? Răspunsul este un nu definitiv. În loc să fii talentat sau special, cel mai important factor determinant în dobândirea unei vaste bogății este doar să fii norocos, potrivit unei noi analize.
Au talent sau "cunosc pe cineva"?
Doi fizicieni și o economistă de la Universitatea din Catania, folosind un model computerizat, au vrut să afle dacă cei bogați au ajuns așa prin talent sau noroc. Au arătat modalitățile în care oamenii folosesc acele talente pentru a avansa. Talentul a fost definit că inteligență, abilități, o mentalitate pentru asumarea riscurilor.
Paradigmă meritocratică
Paradigmă meritocratică dominantă a culturilor occidentale extrem de competitive, își are rădăcinile în credința că succesul se datorează în principal, dacă nu exclusiv, calităților personale precum talentul, inteligența, abilitățile, eforturile, voința, muncă grea sau asumarea de riscuri. În timp ce autorii admit că prevestim o parte din succesul unei persoane norocului, de cele mai multe ori, minimizăm rolul pe care îl joacă forțele externe, deși acestea pot fi cele mai semnificative.
Între timp, punem în valoare contribuția talentului. Cercetătorii au descoperit că marea majoritate a primilor 20% nu sunt cei mai talentați. Mai degrabă, sunt medii. „Succesul maxim nu coincide niciodată cu talentul maxim și invers”, au scris cercetătorii. Lucrul amuzant este că mulți cunoscători nu sunt deloc surprinși. Lucrări importante despre afaceri au afirmat la fel de multe, cum ar fi fundamentalul Life and Death on the Corporate Battlefield: How Companies Win, Lose, and Survive și Success and Luck de anul trecut: Good Fortune and the Myth of Meritocracy.
Validitatea datelor
Există o diferență între dovezile anecdotice din observarea arenei de afaceri și un model de computer care oferă fapte reci și dure. Inegalitatea veniturilor este o problemă în creștere în SUA și în cele mai multe țări dezvoltate din lume. Astăzi, primii 8 miliardari dețîn mai multă avere decât ultimele trei miliarde de oameni din lume. Acest studiu va fi probabil obstrucționat de cei care doresc să-și mențînă bogăția, statutul și puterea. Cum să implementăm cel mai bine o împărțire mai echitabilă a resurselor?
Bibliografie:
https://www.technologyreview.com/2018/03/01/144958/if-youre-so-smart-why-arent-you-rich-turns-out-its-just-chance/
https://www.amazon.com/Life-Death-Corporate-Battlefield-Companies/dp/0671255649