Treceți la conținutul principal

Like!

Mitul meritocrației

 


Poate ai observat  și tu cu furie sau indiferență că viață este (și) nedreaptă. Pornind de la inegalitatea de șanse  și terminând nu știu cu ce, acestea ți-au creat poate așteptări sau nu ți le-au mai creat deloc.

Munca grea dă roade. Credem că trăim într-o meritocrație, în care oricine are îndrăzneală, seriozitate și hotărâre poate reuși, indiferent de obstacolele care le stau în cale. Dar, cu inegalitatea veniturilor la un nivel record în SUA și în majoritatea celorlalte țări dezvoltate, oamenii încep să se întrebe dacă meritocrația există sau nu. Un sondaj din 2015 al Institutului de Politică de la Harvard a constatat că 48% dintre mileniali cred că visul american este mort. Un număr tot mai mare dintre ei se simt chiar mai însorți în privința socialismului, care este într-adevăr un spectru printre cei mai conservatori. Asta nu înseamnă că credința în capitalismul de piață liberă este deasemenea un mit..

Puțină istorie..

Unii slujitori evanghelici de astăzi continuă să predice Evanghelia prosperității. Acesta este un concept unic american care afirmă că cei bogați au fost predestinați să fie „salvați” de către creator. Ideea vine de la puritani. Potrivit acestora, modul în care puteai să-ți dai seama cine a fost salvat din groapă de foc a fost „semne exterioare ale harului interior”. A fi arătos, eficient sau prosper însemnă că mergi în răi. Dar Marea Recesiune și consecințele ei au afectat conceptul de meritocrație și evanghelia prosperității în rândul  majorității a tinerilor adulți.

Deci, cum rămâne cu cei care sunt bogați astăzi?

Și-au câștigat cu adevărat locul prin efort inteligență și determinarea lor neclintită? Răspunsul este un nu definitiv. În loc să fii talentat sau special, cel mai important factor determinant în dobândirea unei vaste bogății este doar să fii norocos, potrivit unei noi analize.

Au talent sau "cunosc pe cineva"?

Doi fizicieni și o economistă de la Universitatea din Catania, folosind un model computerizat, au vrut să afle dacă cei bogați au ajuns așa prin talent sau noroc. Au arătat modalitățile în care oamenii folosesc acele talente pentru a avansa. Talentul a fost definit că inteligență, abilități, o mentalitate pentru asumarea riscurilor.

Paradigmă meritocratică

Paradigmă meritocratică dominantă a culturilor occidentale extrem de competitive, își are rădăcinile în credința că succesul se datorează în principal, dacă nu exclusiv, calităților personale precum talentul, inteligența, abilitățile, eforturile, voința, muncă grea sau asumarea de riscuri. În timp ce autorii admit că prevestim o parte din succesul unei persoane norocului, de cele mai multe ori, minimizăm rolul pe care îl joacă forțele externe, deși acestea pot fi cele mai semnificative.

Între timp, punem în valoare contribuția talentului. Cercetătorii au descoperit că marea majoritate a primilor 20% nu sunt cei mai talentați. Mai degrabă, sunt medii. „Succesul maxim nu coincide niciodată cu talentul maxim și invers”, au scris cercetătorii. Lucrul amuzant este că mulți cunoscători nu sunt deloc surprinși. Lucrări importante despre afaceri au afirmat la fel de multe, cum ar fi fundamentalul Life and Death on the Corporate Battlefield: How Companies Win, Lose, and Survive și Success and Luck de anul trecut: Good Fortune and the Myth of Meritocracy.

Validitatea datelor

Există o diferență între dovezile anecdotice din observarea arenei de afaceri și un model de computer care oferă fapte reci și dure. Inegalitatea veniturilor este o problemă în creștere în SUA și în cele mai multe țări dezvoltate din lume. Astăzi, primii 8 miliardari dețîn mai multă avere decât ultimele trei miliarde de oameni din lume. Acest studiu va fi probabil obstrucționat de cei care doresc să-și mențînă bogăția, statutul și puterea. Cum să implementăm cel mai bine o împărțire mai echitabilă a resurselor?


Bibliografie:

https://www.washingtonpost.com/news/the-fix/wp/2015/12/10/48-percent-of-millennials-think-the-american-dream-is-dead-heres-why/?noredirect=on

https://www.vox.com/identities/2017/9/1/15951874/prosperity-gospel-explained-why-joel-osteen-believes-prayer-can-make-you-rich-trump

https://www.pbs.org/newshour/economy/making-sense/analysis-if-youre-rich-youre-more-lucky-than-smart-and-theres-math-to-prove-it

https://www.technologyreview.com/2018/03/01/144958/if-youre-so-smart-why-arent-you-rich-turns-out-its-just-chance/

https://www.amazon.com/Life-Death-Corporate-Battlefield-Companies/dp/0671255649


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rolul culorii în mediile pentru promovarea sănătății 1

  Sursa imaginii: https://www.pexels.com/photo/abstract-painting-1595649/ Puțină biologie… teoria fără de care practica nu ar fi posibilă Culoarea este o parte a prcesului percepției din mediul înconjurător în funcţie de diferenţele de lungimi de undă ale luminii. Culoarea este percepută de ochi și interpretată de creier. Perceperea culorii este un proces complicat care implică atributele sursei de lumină, textura suprafețelor și interpretări neurologice. Lumina se reflectă pe suprafețe și transmite un răspuns electrochimic la ochi, care se traduce în culoare în creier. Sunt suprafețe colorate diferite separate printr-un model diferit de semnale neuronale care sunt generate de receptorii de culoare din retina ochiului. Culoarea este un factor fundamental în designul de mediu. Oamenii consideră adesea răspunsul la culoare ca fiind instinctiv și simplu, dar implică o interacțiune foarte complexă între lumina, ochi și creier. Rolul culorii este important nu doar pentru că influenţează

Cine ești, cine sunt?

Rândurile de mai jos nu sunt propriu-zis despre (re)găsirea identităţii sau autocunoaştere deşi dacă vrei.... pot fi şi  despre asta. Pentru un timp oamenii fac parte constitutiv ă  din viața, din acțiunile, din gândurile, angoasele și euforiile, din liniștea și visurile tale.  Pentru același timp tu ești parte constitutivă din viața acelor oameni. Dacă timpurile voastre nu se sincronizează  atunci viețile voastre interioare coexstă.... un timp.  Dacă timpurile voastre se sincronizează  atunci viețile voastre interiare coexstă pentru un timp nelimitat, simultan cu căderile, cu zborurile, cu întoarcerile și abandonul temporar.  Ce rămâne totuși pe tărâmul rugos al amintirilor incerte și ele, poate la fel de incerte ca prezentul însuși? \

Decizia

Vin uneori momentele Acelea .... Acelea, le ştim cu toţii.Pot fi chiar toate, de ce nu?  Atunci când sim ţi  nu ştiu ce în stomac şi devine şi mai clară relaţia dintre minte şi corp.  Atunci când luarea unei decizii se impune cu desăvârşire. Nu suportă amânare, fie şi subiectiv (de fapt, de cele mai multe ori mai întâi subiectiv). O răscruce nu de vânturi, ci de gânduri se prezintă în faţa ochilor  ş i a minţii, de fapt în faţa fiinţei pe de-a-ntregul. O răscruce cu toată ambivalenţa ei de 2 c ă i sau mai multe. Să rămâi pe loc sau să înaintezi şi-n ce fel ? Ce să faci ? Sa  î ncepi cu conceptualizarea  rămasului pe loc  şi  a  înaint ării  şi implica ţii sau s ă   r ă mai indiferent (la tine  însuți )? Acestea sunt întrebările.