Ce faci acum c ploaie? Cândva scoteai la suprafață orizonturile. Acum nu mai ai ce, ploaie?
Răstălmacesti trăirile? Cum găsești în mine ceva atât de greu de găsit?
Rridici tristețile la rang înalt. După o conviețuire cu ele un pic, se transformă în nori albaștri dincolo de tine. Acolo se crează tot ce nu a fost și poate va fi.
Nu ești eternă, vei dispărea, dar numai un pic, ploaie. Nu ca oamenii, întâmplările, emoțiile. Între timp tresar la transparența ta unică.
Știu că te vei întoarce.
Vei fi rechemată de atunci când lumina soarelui va fi sufocantă.
Totuși, cred că te vei întoarce singură, dar numai dacă vei pleca vreodată cu adevărat din atâtea nostalgii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!