Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

Lecția  distragerii atenţiei  Ce dacă pielea este colorată în nuanţe de vineţiu și apus de soare ca de o pensulă a unui pictor impresionist? Firesc. În această lecție a distragerii atenţiei altceva  m- a acaparat. A fost promisiunea unui aer pur din înălţimi, oglinda unor ape  (nu te gândi l la narcisism!) , multe nuanţe de albastru, noi teritorii și oameni ce se așteptau descoperite/descoperiţi poate. Ba chiar m-am concentrat/meditat nu în poziția yog a , ci fiind prezent ă cu    sautodisciplină.Nu poziția este esenţa unei astfel de practici. Ei, am făcut-o în picioare. Am întâlnit italieni care discutau cu privirea scufundată în apă.N-am înțeles nimic din italiana lor, un grup de motociclişti unguri care au fost identificabili de mine prin limbaj deși limb a-mi rămâne straină . Am privit şirul lung de scări pe care doar l-am privit, , străbătând doar câteva din circumstanțe de neignorat și am inspirat prelung cu capul în nori.

..deşi nu vreau să nu generalizez! În această dimineață din var a pe sfârşite (sper eu, știu că iubitori ai verii nu o să mă-nţelegeţi!) aerul a devenit mai respirabil în răcoarea lui amestecată cu triluri de rândunele, vrăbii și guguştiuci, dar amestecat în această dimineață și cu sunetele unei rămăşiţe de petreceri de pomină începute cu o seară înainte. Poate a fost aniversarea cuiva sau lipsa sensului existenţial, din a nu ști ce să facă mai proactiv cu propria viață.....Iar în virtutea inerţiei sau a pierderii indubitabile a noţiunii timpului, dacă or fi avut cunoștința de asta vreodată (oricum timpul e subiectiv , relativ), continuau în zorii unui început de nouă zi. Probabil ca totul s-a teminat când toți s-au prăbușit dramatic sau nu chiar pe jos, printre sticlele goale. Cu toate încercările mele de acceptare, toleranţă şi detaşare, tot c red că mi-a crescut incomensurabil neuroticismul. Nicio tragedie., e reversibil faptul, sunt sigură.Voi scrie în curând despr

Prieteniile se fac, se desfac pe ne ş tiute. * Anecdotă: Doi prieteni (cel mai probabil unul extravertit (E), celălalt introvertit (I), vei vedea de ce)  se întâlnesc la o discuţie.  E: De ce nu vorbeşti şi tu mai mult?  I: Eu nu înţeleg de ce eşti atât de lastfel, spune E.  I îi răspunde printr-un exemplu. Eu cunosc doi cei mai buni prieteni care conversează astfel: - Ce mai faci tu? - Ce să mai fac? Imaginează-ţi un limbaj non-verbal, mimic, mai prezent şi nuanţat decât cel verbal. Nu sunt sigură c ă  toţi au înţeles. Nu vă simţiţi vizaţ i, nu e nicio ironie! Dar nu intru-n detalii privind personalitatea: schizotipia etc. si nici pe Mircea Eliade cu fragmentul lui despre prietenie nu-l voi cita sau studii/cercetări. ** Cred c ă  atunci c ând încetezi să mai fii prieten(a) cu o persoană nu înseamnă în niciun caz că nu aţi fost niciodată prieteni(e) (o concluzie culpabilizant nă de a   fi cumva fatalist ă, cum am mai auzit-o ). Înseamnă doar că timpul şi viaţa v-au ampre

Am plecat de-acasă cu promisiunea ploii, dar fără umbrelă. Începusem să-mi imaginez deja picăturile mari și transparente rostogolindu-se pe geamuri, dar nu și pe trupul meu. Am așteptat cât am așteptat, dar nu prea mult pentru că mi-am adus aminte de o credința interioară: „Nu te aştepta la nimic!” Încerc.Adevărul este că nu exista niciun semn exterior al unei viitoare ploi. Doar o prognoză meteo nereuşita care nici nu prea mai avea răsunet în mintea mea și care a dispărut complet când am ajuns în taxi. Aici m-au străbătut niște valuri de căldura și curenţi mai ceva ca-n Sahara. N-am să insist pe faptul că m-a tras curentul pentru că niciun efect negativ al curentului nu este documentat de specialişti. Pe cele două geamuri din faţă și alte orificii ale vehiculului aveam acces la o climă dintr-o regiune exotică fără a pleca într-o adevărata călătorie. Așa, printre păsări, claxoane, unde radio (nici nu mai discut despre asta) și promițătoare raze solare ajung pe Podul Gr

Printre zboruri celeste si stagn ă ri, locuri generatoare de sens interior, ierburi fosintetizatoare, gr ă mezi de flori, parfumuri  şi  culori aici acum, nu acolo c â ndva!

* Ţi s-a întâmplat şi ţie vreodată poate să cunoşti o persoană şi după ce ai aflat destule (mai multe decât ai fi dorit) despre ea să fi simţit dezamăgire, chiar o imens ă nepl ăcere ? E adevărat că şi cunoa ş terea are riscurile  ei. Nu mă refer la o relaţie amoroasă care s-ar vrea a se construi. Mă refer la o persoană cu care ai fost în contact şi cu care e posibil să mai fii  pentru că viaţa e imprevizibilă, mai mult decât ne-am dori noi. Persoană capabilă să dovedească o incultură deloc conformă cu titlul ei, de exemplu? În ce mă priveşte, intoleranta îmi scade odată cu incultura observat ă , promovarea şi încurajarea ei în jur. Cultur ă  superficial ă sau de parad ă ? Asta e! ** Cu umorul fin nu ştii niciodată unde-i graniţa dintre subtilitatea neluării în serios şi o tristeţe profundă. *** Mi se întâmplă uneori ca în urma recitirii unui text să mă surprind răspunzând spontan în conversaţii cotidiene cu replici de acolo, de ex. " Gluma este singurul luc

În prezent, există o înțelegere relativ bună a unei game largi de efecte directe și indirecte ale umorului și ale râsului asupra percepțiilor, atitudinilor, judecăților și emoțiilor, care pot fi benefice pentru sănătatea fizică și psihologică. Un review sistematic rediscută utilizarea umorului și a râsului în tratarea bolnavilor cu afecțiuni mintale grave, făcând distincție între lucrările clinice privind psihoterapia individuală și de grup și rapoartele empirice de cercetare care descriu intervențiile de umor și de râs. În ciuda creșterii exponențiale a câmpului de cercetare în ultimii 30 de ani, se crede că încă lipsesc studii empirice, în studiile care există sunt prezente deficiențe metodologice , iar domeniul are nevoie de investigații suplimentare. am văzut utilizarea umorului psihoterapeutic. Persoanele cu autism au un simț al umorului?  Umorul ajută la construirea legăturilor interpersonale și permite persoanelor să se simtă mai aproape. Cercetările anterio