..deşi
nu
vreau
să nu generalizez!
În
această dimineață din vara
pe sfârşite (sper eu, știu că iubitori ai verii nu o să
mă-nţelegeţi!) aerul a devenit mai respirabil în răcoarea lui
amestecată cu triluri de rândunele, vrăbii și guguştiuci, dar
amestecat în această dimineață și cu sunetele unei rămăşiţe
de petreceri de pomină începute cu o seară înainte. Poate a fost
aniversarea cuiva sau lipsa sensului existenţial, din a nu ști ce
să facă mai proactiv cu propria viață.....Iar în virtutea
inerţiei sau a pierderii indubitabile a noţiunii timpului, dacă or
fi avut cunoștința de asta vreodată (oricum
timpul e subiectiv,
relativ),continuau
în zorii unui început de nouă zi. Probabil ca totul s-a teminat
când toți s-au prăbușit dramatic sau nu chiar pe jos, printre
sticlele goale. Cu
toate
încercările
mele de acceptare, toleranţă şi detaşare, tot
cred
că mi-a crescut incomensurabil neuroticismul. Nicio tragedie., e reversibil faptul, sunt sigură.Voi scrie în curând
despre subom.
Și
pasarelele continuau să cânte..
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-ți părerea!