Ca vara

..deşi nu vreau să nu generalizez!

În această dimineață din vara pe sfârşite (sper eu, știu că iubitori ai verii nu o să mă-nţelegeţi!) aerul a devenit mai respirabil în răcoarea lui amestecată cu triluri de rândunele, vrăbii și guguştiuci, dar amestecat în această dimineață și cu sunetele unei rămăşiţe de petreceri de pomină începute cu o seară înainte. Poate a fost aniversarea cuiva sau lipsa sensului existenţial, din a nu ști ce să facă mai proactiv cu propria viață.....Iar în virtutea inerţiei sau a pierderii indubitabile a noţiunii timpului, dacă or fi avut cunoștința de asta vreodată (oricum timpul e subiectiv, relativ),continuau în zorii unui început de nouă zi. Probabil ca totul s-a teminat când toți s-au prăbușit dramatic sau nu chiar pe jos, printre sticlele goale. Cu toate încercările mele de acceptare, toleranţă şi detaşare, tot cred că mi-a crescut incomensurabil neuroticismul. Nicio tragedie., e reversibil faptul, sunt sigură.Voi scrie în curând despre subom.

Și pasarelele continuau să cânte..