Terapie prin călătorie

Lecția distragerii atenţiei

Ce dacă pielea este colorată în nuanţe de vineţiu și apus de soare ca de o pensulă a unui pictor impresionist? Firesc. În această lecție a distragerii atenţiei altceva m-a acaparat. A fost promisiunea unui aer pur din înălţimi, oglinda unor ape (nu te gândi l la narcisism!), multe nuanţe de albastru, noi teritorii și oameni ce se așteptau descoperite/descoperiţi poate.

Ba chiar m-am concentrat/meditat nu în poziția yoga, ci fiind prezentă cu sautodisciplină.Nu poziția este esenţa unei astfel de practici. Ei, am făcut-o în picioare. Am întâlnit italieni care discutau cu privirea scufundată în apă.N-am înțeles nimic din italiana lor, un grup de motociclişti unguri care au fost identificabili de mine prin limbaj deși limba-mi rămâne straină. Am privit şirul lung de scări pe care doar l-am privit, , străbătând doar câteva din circumstanțe de neignorat și am inspirat prelung cu capul în nori.