Sănătatea mintală, cercetare și fotografie

În prezent, există o înțelegere relativ bună a unei game largi de efecte directe și indirecte ale umorului și ale râsului asupra percepțiilor, atitudinilor, judecăților și emoțiilor, care pot fi benefice pentru sănătatea fizică și psihologică. Un review sistematic rediscută utilizarea umorului și a râsului în tratarea bolnavilor cu afecțiuni mintale grave, făcând distincție între lucrările clinice privind psihoterapia individuală și de grup și rapoartele empirice de cercetare care descriu intervențiile de umor și de râs. În ciuda creșterii exponențiale a câmpului de cercetare în ultimii 30 de ani, se crede că încă lipsesc studii empirice, în studiile care există sunt prezente deficiențe metodologice , iar domeniul are nevoie de investigații suplimentare. am văzut utilizarea umorului psihoterapeutic. Persoanele cu autism au un simț al umorului?  Umorul ajută la construirea legăturilor interpersonale și permite persoanelor să se simtă mai aproape. Cercetările anterio

Următoarele rânduri nu sunt nu constituie o pledoarie pro sau contra narcisismului .Nu-l alege nimeni, mai degrabă este invers.Narcisismul „identifică” punctele slabe ale persoanei narcisice.. Prin urmare, nu voi analiza profiul de facebook al niciunei persoane că postează aproape zilnic foto cu sine, sau chiar zilnic sau de mai multe ori pe zi în căutare de atenţie. Şi nici pe ale persoanelor care"livrează"atenţia sub forma like-urilor. Departe nu sunt nici acelea. Să :refuleze" prin oferirea aprecierilor doar la un anumit tip de material, imagini? Şi unii şi alţii sunt primsi în sclavia imaginii pentru că e facilă. Mai există şi convingerea ertonată şi tot facilă că "o imagine face mai mult decât 1000 de cuvinte". Dacă ar fi aşa, am fi cu toţii analfabeţi. Observ că m-am abătut de la ce-mi propusesem. Am privito-n ochi pe Mihaela de 8 ani și i-am spus să mă scuze că nu mi-o mai amintesc de tot. A trecut mult de atunci  și mai este și fidelita

Parestezia este o afecțiune caracterizată printr-o percepție modificată a sensibilității la diferiți stimuli senzoriali (stimuli termici, tactili, medicamente pentru durere, vibrații), în timp ce durata și locația sunt aceleași. Termenul “parestezie” include un disconfort subiectiv, o senzație constantă elementară (furnicături, înțepături, gâdilat, mâncărime, amorțeală, etc.) în absența stimulării. În mod obișnuit, cauza se regăsește în prezența unor modificări de diferite tipuri, care interferează cu funcționarea sistemului nervos (atât central, cât și periferic). Este definită ca o senzație anormală a corpului, cum ar fi amorțeală, furnicături sau arsuri. Aceste senzații pot fi resimțite în degete, mâini sau picioare. În funcție de cauză, senzația de parestezie poate fi de scurtă durată și poate să dispară rapid, cum ar fi atunci când apare datorită hiperventilației, atacului de panica. Unele persoane pot prezenta parestezii cronice. Acesta este, de obicei, u

În ziua de astăzi prescurtăm mai totul. Mesajele, pe care mai realist le-aş numi sms-uri, timpul petrecut şi investit într-o persoană, iar mai bine spus în mai multe persoane simultan. Grupurile sunt la modă acum şi căutarea confirmărilor cât mai frecvente, la tot pasul. Selfie-ri cu o frecvenţă înnebunitoare (o fi şi narcisismul la modă?), citate cât mai scurte dacă se poate.... romanele de oricare ar fi ele deja sunt perimate... Aceasta se întâmplă pe fondul unei rate de peste 40% analfabetism în România, ceea ce ne" ridică" pe locul întâi în statistica ţărilor Europene. Dar nu o mai lungesc degeaba.. cred că ai înţeles ideea pe care poate o gândeşti şi tu. Totuşi, în acest vacarm, omul oricât de modern ar fi/s-ar crede că e are nevoie de poveşti ale propriei vieţi şi din jur.. N-o spun doar eu, desigur, persoane mai cultivate decât mine îmi împărtăşesc opinia (îmi scapă numele acum), iar omul care nu conştientizează asta pierde şi încă mult. Cartea ne este

Nu este o glumă şi nici nici nu este vorba espre spiritism sau vieţi viitoare (subiectul acesta este al  şarlatanilor şi al "prezicătorilor" sau "magicienilor"). Când spune cu o nonsalanţă iresponsabilă, dar scurt, si hotărât  "Nu   consult eu!" e ca şi cum s-ar fispalat pe mâini cu apă călduţă de responsabilităţi şi umanism. Asta mi-a amintit despre cei care cred că trăim în epoca lui I.L. Caragiale, trecutul este prezent şi nu-i mai consider chisrnegativisti, ci doar sceptici. Ce-i drept, se pare  că responsabilitatea şi umanitatea sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Restul.. Parcă-ţi vine să le dai........ pe toate şi să zbori în cosmos  Era să scriu noroc cu norii şi imaginaţia, dar vaaai, eu nu cred în noroc. Cred totuşi în puterea imaginaţiei în relativizare, mai ales.. .Acum apar beneficiile  norii şi si ale imaginaţiei! Totul s-a ftinalizat cu un relativ bine, dar am oferit o "bilă neagră" anumitor practici ş i persoane

Uneori cred c ă  sunt o bandă Möbius  * cu o singur ă fa ţă . Atunci mă caut cel mai intens. Alteori cred că sunt un cub Rubik  **și nu m ă găsesc în niciun sens oricum m-aș întoarce și rasuci. De cele mai multe ori descopăr în mine pe încă cineva. O fiinţă transparentă doar cu voce. O numesc fiinţă pentru că nu ştiu cum altcumva să-i spun .Spun că-i transparentă pentru că e numai vocea de ea. O voce care îmi spune exact ce şi când am nevoie să aud şi eu o cred şi o cred şi o ascult! Uneori glumeşte cu mine despre mine şi atunci şi eu glumesc cu mine despre mine.O fi eul meu auto-optimizator  care mă antrenează în auto-ironie ? Posibil.. eu cred că da! * https://ro.wikipedia.org/wiki/Banda_lui_M%C3%B6bius **  https://ro.wikipedia.org/wiki/Cubul_Rubik *

Am călătorit mai mult mental decât fizic prin vârtejul timpilor. M-am agăţat de prezent ca să nu mă lase să alunec prea adânc şi pentru prea mult timp în trecut, nici măcar cel apropiat. Să îmi fie siguranţă dacă am să cad pe-acolo printr-o baltă sau dacă voi fi trasa ca-n filmele cu fantome. Sau daca o să mă orbească şi ademenească vreun far luminiscent, vreo himeră prin trecut. În călătoria asta de, un într-un singur moment, persoană. M-am desprins, nu fără  părere de rău  şi am mers mai departe. Am cântărit lumina în toate fazele ei  şi sensurile ei. Am numărat-o în lumeni, i-am simţit consistenţa şi mi-am trecut-o prin celulele pielii. În general, ne-am înţeles bine.  M-am reimprietenit cu umbra.  Cred cam luat cu mine exact cât am avut nevoie din ambele.Am respirat printre flori, frunze şi pereţi .